MEN anunta noi modificari la Legea Invatamantului

Ce sa-mi placa la acest articol? Mi-ar placea sa stiu ca domnul ministru Remus Pricopie isi ia alaturi si o echipa de sociologi si psihopedagogi, pentru ca impreuna sa analizeze actuala stare a copilului din banca. Nici una, nici doua, se anunta schimbarea programei si asta este prima masura care se arunca sub ochii nostri, fara sa se spuna ceva despre modelele pe care le preluam "din afara", de cele mai multe ori de la "culturile si civilizatiile" care au traditii si obiceiuri diferite de ale noastre. Majoritatea profesorilor - impovarati de atatea dosare, extrascolare si extracurriculare - iau pozitie de drepti la fiecare noua cerinta care vine "de sus", fara sa aplice si sa sustina o gandire critica pe care sa o aduca la cunostinta acelora care decid asupra schimbarilor. Programele - in general - suna destul de bine si chiar incurajator pe alocuri pentru cei care au citit si nota de prezentare, unde se face referire la "dezvoltarea capacitatii de comunicare, de dezvoltare a spiritului critic, tolerant, deschis si creativ" etc., numai ca - pe teren - lucrurile degenereaza fie din comoditate -este mult mai simplu - totusi - sa-i dictezi copilului comentarii pe care sa le reproduca, decat sa-l inveti sa gandeasca cu mintea lui - critic, adica. Am intalnit situatii in care un copil care gandeste si se exprima "cu mintea lui" este lesne pus la punct de catre un cadru didactic hipersperiat de refrenul care a devenit o moda - violenta - . Unitatea de masura utilizata pe scara larga este - s-ar parea - depasirea de masura, prin activitati de invatare care nu au nimic de a face cu "posibilitatea elevilor de a participa la propria invatare" in "diverse situatii de comunicare" Si, nu in ultimul rand, cum sa face invatare centrata pe elev cu un profesor care bufneste si trazneste in sinea lui din cauza atator dosare si dosarele pe care trebuie sa le alinieze in bibliorafturi, facand o munca pentru care in alte "culturi si civilizatii" exista chiar si un asistent de educatie, unde - probabil - serviciul de secretariat nu este platit cu jumatate de norma si munceste norma intreaga, unde pesemne sunt 20 de copii la clasa si unde nu gasesti un profesor psihopedagog la 800 de elevi. Sa mai continuam lista? Presupun ca oricine ar putea completa aceasta lista, dintre ei care se trezesc peste noapte cu un volum tot mai mare de lucrari pe care le are de facut pe acelasi salariu. Pentru ca undeva - nu stim unde - romanul are darul de a balcaniza tot ceea ce-i intra pe mana si in felul acesta ajungem sa traim intr-un loc pavat cu intentii bune: intr-un iad al reformelor.