Prevederea din Legea educatiei nationale, conform careia cheltuielile de transport ale elevilor care nu pot fi şcolarizati in localitatea de domiciliu se deconteaza doar pe baza de abonament, are caracter discriminatoriu, deoarece determina o diferenta de tratament juridic intre elevi, sustine Curtea Constitutionala, conform Agerpres.
Curtea Constitutionala a publicat joi motivarea deciziei din 17 octombrie, prin care a stabilit neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 84 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, care are urmatorul cuprins: "Elevilor care nu pot fi şcolarizati in localitatea de domiciliu li se deconteaza cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educatiei Nationale, prin unitatile de invatamant la care sunt şcolarizati, pe baza de abonament, in limita a 50 km, sau li se asigura decontarea sumei ce reprezinta contravaloarea a 8 calatorii dus-intors pe semestru, daca locuiesc la internat sau in gazda".
Autorul sesizarii, Liceul Tehnologic "Nicolae Balcescu" din intorsura Buzaului, judetul Covasna, considera ca sintagma "pe baza de abonament", creeaza o diferenta de tratament juridic intre elevii care pot prezenta abonament şi elevii care, din diferite motive obiective (lipsa de transport comun), nu pot prezenta abonament, dar pot prezenta alte acte doveditoare (de exemplu, factura fiscala), in sensul ca beneficiul decontarii este acordat numai primei categorii de elevi.
Ce spun reprezentantii liceului
in opinia reprezentantilor liceului din Covasna, ambele categorii de elevi sunt transportati şi prezinta documente doveditoare, astfel incat efortul financiar depus este acelaşi. in aceste conditii, deşi ambele categorii de elevi sunt transportati in conditii de efort financiar similar, tratamentul juridic in privinta decontarii este diferit.
S-a mai aratat ca sunt şi localitati izolate, in care nu se circula, nu exista mijloc de transport in comun care sa furnizeze abonamente, iar "suma care se achita pentru decontarea transportului pentru elevi pe baza de abonament este oricum o suma fixa, in functie de numarul de kilometri". in aceste conditii, limitarea dovezii transportului efectuat de elevi doar la "abonament", ca proba, nu este justa şi deci nu este constitutionala.
CCR sustine ca Legea educatiei nationale instituie facilitati pentru o categorie de persoane, respectiv pentru elevii care nu pot fi şcolarizati in localitatea de domiciliu. Astfel, intrucat, din motive obiective, sunt şcolarizati intr-o alta localitate decat cea de domiciliu, acestora fie li se deconteaza cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educatiei, prin unitatile de invatamant la care sunt şcolarizati, in limita a 50 km, fie li se asigura decontarea sumei ce reprezinta contravaloarea a opt calatorii dus-intors pe semestru, daca locuiesc la internat sau in gazda.
Din coroborarea textelor constitutionale, facilitatile prevazute de art.84 alin.(3) din Legea nr.1/2011, in speta decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizati in localitatea de domiciliu, constituie "o forma de protectie sociala a copiilor şi a tinerilor stabilita prin lege", instituita in scopul de a asigura dreptul la invatatura al acestora, respectiv realizarea "invatamantului general obligatoriu".
CCR doreste instituirea unui tratament egal
CCR noteaza ca principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite.
"Aplicand aceste statuari in prezenta cauza, Curtea constata ca, desi legiuitorul nu a stabilit vreo distinctie in cadrul categoriei de persoane protejate, astfel ca, teoretic, toate beneficiaza de masura de protectie instituita, a introdus o conditie care determina, in realitate, ca persoane aflate in aceasta categorie, asadar, in aceeasi situatie juridica, respectiv elevii care nu pot fi scolarizati in localitatea de domiciliu, sa fie tratate diferit in privinta realizarii acelorasi drepturi fundamentale, punandu-se sub semnul intrebarii insasi realizarea efectiva a acestor drepturi.
Astfel, desi toti elevii care nu pot fi şcolarizati in localitatea de domiciliu au vocatia la beneficiul acordat de legiuitor, si anume decontarea cheltuielilor de transport (desigur in masura in care nu locuiesc la internat/gazda in localitatea unde sunt scolarizati, ipoteza care are o reglementare distincta), in realitate, beneficiaza de decontare numai o parte dintre acestia, care au posibilitatea de a prezenta un abonament de transport. Or, in conditiile in care nu exista certitudine cu privire la posibilitatea eliberarii de astfel de abonamente in toate situatiile, respectiv indiferent de localitatea de domiciliu ale elevilor, impunerea unei astfel de conditii determina ca o categorie de elevi sa se afle in imposibilitatea obiectiva de a beneficia de decontare, chiar daca şi respectivii elevi au efectuat cheltuieli de transport pentru deplasarea in localitatea unde sunt şcolarizati şi pot proba acest lucru. Ca urmare, conditia impusa prin sintagma 'pe baza de abonament' este de natura sa determine o diferenta de tratament juridic", se arata in motivarea CCR.
"(...) Impunerea conditiei prezentarii abonamentului de transport pentru decontarea cheltuielilor cu transportul elevilor de la domiciliu la localitatea unde sunt şcolarizati apare ca fiind discriminatorie şi de natura a crea doar aparenta unei masuri de protectie instituite pentru realizarea obligatiilor statului, impuse de normele constitutionale de referinta. in consecinta, constatand ca sintagma criticata are caracter discriminatoriu şi afecteaza drepturile fundamentale mentionate, Curtea urmeaza sa constate neconstitutionalitatea acesteia", mai spun judecatorii CCR.