"Atat am auzit: 'Educatia e gratuita'. (...) E gratuita strict in sensul in care nu elevii platesc salariile (profesorilor - n.r.), dar, dincolo de asta, nimic nu mai e gratuit, adica toate celelalte aspecte care tin de accesul la educatie sunt aspecte care costa. Ca educatia sa fie mai mult gratuita important e cum distribui costurile acestea cand e vorba de transport, pentru ca sunt asa de multi copii care nu ajung la scoala, adica nu au acces fizic. Trebuie sa faca ore intregi pe drum. (...) Ca sa mergi kilometri aia ai nevoie sa ai in picioare niste bocanci sau cizmulite adecvate, cartile, caietele costa, nu stiam ca acum trebuie sa vii si cu creta de acasa", a explicat Weber, intr-o conferinta de presa.
In opinia sa, in Romania, aceste costuri nu sunt distribuite asa cum ar trebui.
"Sa nu uitam ca acolo unde nevoile sunt cele mai mari, in mediul rural, in orasele mici, in zonele sarace, exact acolo nici parintii nu au sumele de bani cu care poate si-ar dori sa-si ajute copiii. De aici a fost si ideea acelor programe cu cornul cu laptele, dupa aceea a venit de la UE ideea de a da copiilor fructe la scoala, ca sa-i si hranim sanatos, dar iarasi eu cred ca e o chestiune de politici publice sa ne gandim daca trebuie sa facem astfel de cheltuieli intr-un mod uniform, peste tot, sau sa ne ducem tintit catre zonele unde avem copii in saracie si acolo trebuie, de fapt, noi sa contribuim mai mult. Da, categoric, nu alocam cat ar trebui. (...) Aceasta uniformizare nu stiu daca e cea de care avem nevoie", a afirmat Weber.
Ea a precizat, totodata, ca a avut o discutie cu reprezentanti ai Consiliului National al Elevilor privind bursele, pentru o eventuala coordonare a actiunilor. "Ne-am mai si gandit in discutia aceea daca apropierea alegerilor locale e un minus sau dimpotriva e un plus sa profitam ca in aceasta perioada putem sa-i sensibilizam si sa inteleaga ca in comunitatile carora le cer votul sunt si copii care au nevoile lor si ca e absolut firesc sa fie acordate burse", a declarat Renate Weber.
Potrivit acesteia, unele autoritati se confrunta cu dificultati financiare pentru ca nu intotdeauna isi pot alcatui bugetul poate cum ar vrea, din cauza modificarilor legislative.
Desi dreptul la educatie trebuie sa fie asigurat, gratuit, in acord cu prevederile Constitutiei si ale legislatiei UE, in practica lucrurile nu stau asa, iar parintii trebuie sa scoata zilnic bani din buzunar pentru a-si sustine copiii sa mearga la scoala.
Romania aloca cel mai mic procent din PIB pentru Educatie din UE, aproximativ 3%, fiind de aproape doua ori mai mic in comparatie cu alte tari precum Danemarca (7%), Suedia (6,5%) si Belgia (6,4%), conform datelor Eurostat. Slaba finantare a sistemului de invatamant are efecte majore negative asupra procesului de invatare al copiilor, in special pentru cei care provin din familii defavorizate.
Mai mult, costurile pe care le implica scoala reprezinta una dintre cauzele abandonului scolar, Romania avand printre cele mai ridicate rate din UE cu privire la acest fenomen: locul al III-lea (18,5%), dupa Malta (19,6%) si Spania (19%).
