Subiectul controversat al numarului universitatilor din tara a fost tratat de catre ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu contrazicandu-i pe cei care afirma ca sunt prea multe universitati in Romania - fie ca vorbim despre unitati de stat, fie de cele private - afirmand ca acest lucru nu este unul negativ iar importante sunt performantele pe care le au acestea.
"Nu numarul lor este important, ci calitatea si performanta fiecarei universitati. Daca ne uitam in clasamentele internationale, cum ar fi rankingul Scimago, sunt cuprinse circa 22 de universitati din Romania in 2018, dar clasamentul acesta a debutat in 2009 si atunci aveam numai opt sau noua universitati. Iata ca, pe masura ce au crescut exigentele in fiecare universitate, am putut sa ajungem cu un numar mai mare in rankingurile internationale. (...)
Cred ca ceea ce trebuie sa facem este sa creasca exigenta in fiecare universitate si sa avem universitati din ce in ce mai performante. Ne dorim acest lucru. Universitatea este autonoma dar este responsabila fata de programele pe care le ofera si fata de nivelul pregatirii pentru fiecare ciclu de invatamant", a explicat ministrul Educatiei, in cadrul unui interviu pentru
dcnews.ro.
Tema numarului de universitati romanesti a mai fost dezvbatuta si in trecut. Fostul ministru al Educatiei, Daniel Funeriu, declara ca incurajeaza fuziunile intre universitati, sustinand ca resursa universitara este dispersata si ca exista prea multe universitati si prea putini studenti.
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 2 minute
![Studentii din invatamantul superior dual vor acumula vechime in munca si vor beneficia de mobilitati in afara tarii [Proiect]](https://www.portalinvatamant.ro/dbimg/articole/12778_600x315_2.jpg)
![Studentii nu pot fi constransi sa participe la mai mult de 8 ore de cursuri/zi, prevede Codul drepturilor si obligatiilor studentului [Proiect]](https://www.portalinvatamant.ro/dbimg/articole/12707_600x315_2.jpg)
Comentarii [2 comentarii]Adauga comentariul tau
DRAGULANESCU NICOLAE 05 Apr. 2019 08:46:31
Din anul 2005 de asigurarea calitatii educatiei in universitati se ocupa trist-celebra ARACIS conform OG75/2005 aprobata prin Legea 87/2006, o reglementare plina de confuzii, erori, lacune si bazata pe un model din stiintele politice ale secolului al XIX-lea care nu are nimic in comun cu ceea ce ar fi trebuit sa fie asigurarea calitatii educatiei... In consecinta, nu numai ca cerintele ARACIS nu au nimc in comun cu cerintele angajatorilor, studentilor, profesorilor, etc. dar intreg demersul ARACIS este bazat pe principiul birocratic DOCUMENTUL ESTE DOVADA FAPTEI...Asa zisa asigurare a calitatii educatiei a devenit la noi un slogan politicianist = a asigura calitatea!, o succesiune de activitati birocratice inutile si fara impact asupra calitatii dar si un "centru de costuri" neneglijabile, acoperite de 14 ani din credite rambursabile si venituri proprii... Nici pomeneala sa se fi generat increderea beneficiarilor in capacitatea universitatilor de-a satisface cerintele beneficiarilor sai conform obiectivului general al asigurarii calitatii educatiei in invatamantul superior !!! "CUI PRODEST" ACEST SIMULACRU DE ONORABILITATE FARA ACOPERIRE IN FAPTE?
Ionita Ion 05 Apr. 2019 07:34:37
O abordare sistemică impune să fie analizate cel puțin ambele elemente: calitatea anvățămantului desfășurat an universități și numărul lor. Fără andoială că prioritar este principiul calității,dar fondurile necesare trebuie incluse an analiză, antrucat acestea condiționează calitatea anvățămantului și, an plus, prin cheltuielile indirecte, determină mărimea fondurilor necesare pentru anvățămant. De aceea reducerea numărului de universități, prin integrarea acestora după criterii bine gandite, este o parghie importantă pentru eficientizarea anvățămantului. Aș da numai un exemplu de integrare fezabilă și fără impact mare asupra interselor celor an cauză: integrarea Universității de Muzică cu cea de Teatru și de Arte antr-o singură universitate care ar putea fi numită Universitatea de Arte Frumoase. Cei care cunosc organizarea sistemului de anvățămant universitar romanesc pot să aprecieze economiile pe care le-ar adduce o asemenea integrare.