Sondaj: Pro sau contra imnului obligatoriu pentru elevii din invatamantul primar?

Imnul Romaniei trebuie schimbat

În numele iubitorilor de adevãr istoric ºi de dreptate, adresãm aceastã scrisoare deschisã forurilor competente din þarã precum ºi tuturor oamenilor care simt romaneºte ºi care se mandresc cu trecutul glorios al anaintașilor noºtri de a iniția toate demersurile necesare an vederea schimbãrii cat mai urgente a Imnul nostru Naþional, an aºa fel ancat acesta sã devinã o sintezã poeticã, un simbol mãreþ ºi o oglindã fidelã a a neamului nostru. Imnul trebuie sã fie o ilustrare obiectivã a esenþei poporului romanesc, o carte de vizitã definitorie, o oglindã unicã, prin timp, care sã-i reflecte, sintetic ºi obiectiv, nu numai imaginea din trecut ºi din prezent, dar sã ofere ºi perspectiva optimistã a viitorului. Cand auzim cantandu-se imnul, gandul trebuie sã ne ducã imediat la poziþia geograficã a þãrii, la limbã, la istorie, la oamenii care locuiesc acea unicã þarã. Imnul Naþional este simbolul distinctiv al þãrii respective, este paºaportul de liberã circulaþie ºi de recunoaºtere a acelei þãri an antreaga lume.

Imnul nostru, al romanilor, este o sumbrã ºi anjositoare declaraþie de umilinþã a noastrã ºi, an acelaºi timp, o ruºinoasã aclamare a unor antici agresori romani care, an ciuda acaparãrii pentru un timp limitat a unei pãrþi minore din vechea ºi glorioasa Dacie, nu au reuºit sã ne schimbe ca popor, nu au reuºit sã modifice individualitatea noastrã ca neam unic pe acest pãmant.

Comentarii, argumente, propuneri

În niciun cantec italian nu vom gãsi un singur vers care sã elogieze sau mãcar sã afirme cã sangele lor, al italienilor, este comun cu al nostru. Dacã Imnul Naþional romanesc ar fi tradus an italianã ºi ar fi auzit de cãtre poporul italian, reacþia oamenilor ar fi, fãrã andoialã, una de uimire, de ostilitate, de rejecþie. Dacã doriþi sã vã convingeþi, vã sfãtuim sã puneþi cuvintele imnului pe un sit italian ºi veþi vedea opiniile negative, de respingere ºi de indignare. Din pãcate, se pare cã noi suntem singura naþiune care-ºi omagiazã cuceritorii ºi spoliatorii.

De-a lungul secolelor, toþi din jur au ancercat – ºi unii au chiar reuºit – sã rupã cate o bucatã din trupul sfant al Daciei, apoi nu s-au sfiit deloc sã-ºi proclame suveranitatea ºi dreptul absolut asupra unui teritoriu pe care l-au acaparat fãrã de lege.

Care dintre vecinii noºtri de azi oferã aceleaºi drepturi minoritãþilor din þãrile lor? Care dintre vecinii noºtri ne doreºte binele? Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Rusia? De ce nu suntem lãsaþi an pace? ªi de ce tot noi trebuie sã arãtãm cã-i iubim pe ei mai mult decat pe noi anºine?

Este revoltãtor faptul cã, an epoca modernã pe care o strãbatem, elevii anvaþã an ºcoli ºi universitãþi cã noi, ca popor, suntem urmaºii Romei, ºi nu ai dacilor. Dromihete, Burebista, Decebal apar an mintea elevilor ca niºte personaje strãine, ciudate care au trãit candva, de mult, pe pãmantul þãrii noastre... Mãreþia trecutului nostru istoric ºi vocea iluºtrilor noºtri strãmoºi devin din ce an ce mai estompate riscand sã parã stranii ºi, an final, sunt ºterse definitiv din memorie. Aceasta este o crimã ampotriva propriului trecut, ampotriva adevãrului ºi, ca atare, nu poate fi acceptatã.

Dovezile istorice atestã o contribuþie nesemnificativã a colonizãrii romane temporare ºi un substrat lingvistic comun celor douã popoare. Discuþii fãrã sens an tratate de specialitate ºi an mass-media supraliciteazã contribuþia geneticã a soldaþilor de diferite etnii din trupele mercenarilor romani.

Faptul cã „Noi nu suntem urmaºii Romei” este dovedit biologic ºi genetic. Noi, romanii, aparþinem grupului genetic „I” in proportie de 75% si R1a de 20%, iar italienii – ex-romanii – ca mai toatã Europa de Vest aparþin grupului genetic R1b.

Toate aceste dovezi istorice ºi genetice sunt la andemana oricui doreºte sã le consulte.

Citeam nu de mult pe situl „Europa Creºtinã” un comentariu sumbru despre noi: „Poporul roman este pe cale de dispariþie, dispãrem umiliþi, cãlcaþi an picioare, laºi! Nu mai avem instinct de conservare ºi nici mãcar un minimum de demnitate!” Oare chiar aºa sã fie?

Prin Imnul Naþional actual, noi arãtãm lumii cã suntem doar niºte coloniºti pe acest teritoriu, cã prin trupul nostru curge „un sange de roman” ºi cã omagiem „un nume de Traian”, adicã al omagiem pe ansuºi cotropitorul pãmantului strãmoºesc... Indignarea este mult prea mare pentru a putea fi exprimatã an cuvinte! Autoproclamarea inferioritãþii ºi adularea unui cotropitor an Imnul Naþional al Romaniei sunt cumplit de dureroase, cu atat mai mult cu cat, de-a lungul istoriei, poporul nostru s-a dovedit a fi un popor viteaz ºi mandru de realizãrile lui.

Pentru ca neamul romanesc sã-ºi ridice din nou fruntea cu mandrie cantand un imn naþional care sã-l reprezinte an adevãr ºi dreptate, propunem Ministerului Culturii ºi mass-mediei din þarã sã organizeze dezbateri obiective asupra ideilor din Imnului Naþional, dezbateri la care sã participe personalitãþi de marcã, dar ºi oameni din diferite domenii de activitate, simpli cetãþeni, oameni de bunã-credinþã. Imnul trebuie sã aibã versuri anãlþãtoare, ritm muzical alert ºi sã exprime vibrant dragostea supremã pentru pãmantul strãmoºesc ºi pentru poporul nostru. Propunem sã se iniþieze un concurs la nivel naþional care sã valideze cel mai bun text poetic pentru Imnul Naþional ºi cea mai bunã melodie. Dupã dezbateri ºi concursuri, un referendum naþional va arãta, fãrã andoialã, dorinþa majoritãþii populaþiei de a avea un imn care s-o reprezinte cu mandrie an arena mondialã.

În plus, din cauza faptului cã, an scriere, limba noastrã necesitã folosirea unor semne diacritice specifice – ã, a, a, º, þ – existã confuzii ºi chiar exprimãri ilogice atunci cand aceste semne specifice nu sunt utilizate. Cele mai multe alfabete internaþionale nu au programe care sã includã aceste semne. Ca atare, putem citi de multe ori enunþuri cel puþin bizare, cum sunt: „Din istoria antica a Romaniei aflam ca romanii, condusi de Traian, i-au invins pe bastinasii daci in anul 106 iar unii romani de azi se mandresc cu influenta romanã in limba.” Sau:

„In Romania se vorbeste limba romana iar Imnul de Stat al Romaniei elogiaza faptul ca poporul roman este mandru de originea sa romana. Romanii de azi sunt urmasii romanilor.” Confuzia, la lecturã, antre „roman” ºi „roman” este evidentã iar enunþurile ar fi hilare dacã n-ar fi groteºti. Nu mai spunem nimic despre confusia rom /rom^n /roman/Romania. Facem aceastã propunere ºi o susþinem cu tãrie nu numai din cauza evidentei confuzii reieºite din scriere, dar fiindcã noi nu am fost ºi nu suntem an niciun fel urmaºii Romei ºi ai romanilor.

Niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a ne resitua, ºi prin imn, ca popor, pe treapta demnitãþii ºi a adevãrului istoric
.

Nu sunt de acord

DA

Nu mi se pare normal sa il cante in fiecare zi e de ajuns sa il invete in timpul scolii dar nu in fiecare zi. Nu ii ajuta sa aiba un viitor din asta nu o sa le tina de foame.

Iar la sfarsitul orelor sa se cante o piesa la alegere din repertoriul national actual de la radio. Gen 30 de grade. Da` in fiecare zi ... nu asa din cand in cand. HAIDETI, CINE MA SUSTINE ?

sunt de acord , pentru ca asa isi dezvolta patriotismul, dar trebuie sa existe si o ora ca materie in care sa li se vorbeasca copiilor despre tara in care s-au nascut si despre originile acesteia... dar o materie cu discutii libere , pareri, povesti, legende si scrieri autentice despre patrie ....

Este o lege tip PSD-ista. Tara arde si baba se piaptana. Ar trebui sa intoneze ei imnul din ora in ora la fiecare sedinta ca sa nu adoarma in plen.

Consider cã ar fi suficient sã se cante imnul național o datã sau de douã ori pe sãptãmanã! Altfel copiii se vor scarbi de aceastã activitate și an loc sã-l cante cu plãcere, se va produce exact efectul invers! Mai ales dacã e obligatoriu!.

ar trebui sa il cante parlamentarii la fiecare sedinta la inceputul si sfarsitul eiasa o sa si aminteasca de juramantul pe care l-a facut jurand cu mana pe biblie,si pe care l-au uitat cand s-au vazut acolo,nu fac alceva decat dorm,se uita pe site xxx,si fura ca in codru-ei tb sa cante imnul,si nu bietii copii care si asa au destule materii tampite de invatat--cred ca ar tb sa faceti din nou scoala si nu cred ca v-ati descurca si asa materii aparute dupa bunul plac al ministerului

Trebuie sã spunem copiilor cã
Imnul ne reprezintã pe noi ca natiune
Imnul nu se cantã oricum și oriunde
Imnul se cantã cu prilejul unor evenimente . și trebuie sã avem o ținutã și o atitudine corespunzãtoare etc.

Sunt de acord sa se cante imnul Romaniei in scoli doar de 1 decembrie ! :

Ideea an sine e o imbecilitate. Apoi, imnul e, de asemenea, o imbecilitate și o rușine. Pentru cã induce ideea de prostie. "Deșteaptã-te, romane" ... cine se poate deștepta? Doar unul care nu e deja deștept, adicã un prost. De fapt, imnul definește perfect starea an care ne aflãm: "somn de moarte", cu "preoți cu crucea-n frunte" ... doar caii mascați mai lipsesc. Au și elvețienii un imn din ãsta, o prostie, cu doamne-doamne, dar ei și-l schimbã. Noi rãmanem tot cu "Ce proști suntem" și cu oastea creștinã.

Nu sunt de acord sa cante zilnic imnul. Patriotismul se poate educa altfel. Nu e necesar sa canti zilnic imnul statului.

La noi in scoala se mai canta inca Imnul Romaniei.
Nu este nici o rusine si nici obositor.

Se va obtine un efect invers garantat. O rutina care dupa ceva vreme nu va mai avea nici o semnificatie. Ziua obisnuita de munca nu reprezinta un eveniment pentru care sa se intoneze imnul national. Se poate intona oriunde si pentru orice? Asa ne simtim mai patrioti? Sedintele Parlamentului incep cu Imnul? Sau ziua de munca a oricarui ministru? Cand vin salariatii statului la serviciu pe holuri aud imnul?

sa lasam putin copiii si scoala si sa ne intrebam asa: noi, la locul de munca, am avea chef sa cantam in fiecare zi imnul? mai ales in institutiile de stat.... ca si la noi tb cultivat sentimentul de nationalism, nu? nu putem fi mai putin patrioti decat copiii nostri.
daca noi, cei mari, nu am avea dispozitia asta in fiecare zi, de ce sa le cerem asta copiilor?
intr-adevar, toata lumea trebuie sa stie sa-l cante oricand si, mai ales, sa-l inteleaga....dar de aici pana la a-l fredona fara chef, fortat, a mia oara...e o exagerare care ar duce la un efect contrar celui asteptat.

Cred ca suntem singurul popor caruia ii este rusine cu limba sa , cu valorile sale si cu tot ceea ce inseamna a fi roman!
Incercam sa ii imitam pe altii, fara sa ne dam seama ca, poate, ceea ce avem noi este mult mai valoros si mai profund.
Da, putem sa incepem de aici , de la intonarea imnului de stat in fiecare zi si in felul acesta notiunea de tara va capata sensul dorit de noi toti. Dar, ar fi numai inceputul !

Eu zic ca e bine sa cante imnul saptamanal, la orele de dirigentie sau la educatie civica, dar sa canti in fiecare zi mi se pare prea mult si copiilor nu le place daca lise baga pe gat ceva OBLIGATORIU, cu asta nu incurajeaza nimeni dragostea fata de Imnul National si nici fata de tara... mie imi aduce aminte de vremea lui Ceausescu. Mai urmeaza sa puna imaginea lui... Monica Macovei sau al Elenei Udrea pe perete si sa salute toti in fata lor... Sa fim seriosi. Eu I-as pune sa cante de exemplu la orele de Educatie civica, la orele de dirigentie la care se discuta ceva despre tara noastra si in general la inceputul orelor care spun ceva despre tara. Altfel va fi inca ceva bagat pe gat cu forta si asta nu aduce niciun beneficiu. Ideea ar fi nu doar sa invete cuvintele pe de rost, ci sa si simta bucuria ca sunt romani si asta nu se naste obligandu-i...

Este un lucru bun avand in vedere ca ideea de natiune, national s-a destructurat la noi. Nu avem cum sa fim o natiune cu un proiect comun care sa impinga la progres daca nu avem prezenta in viata noastra ideea de national.

care ar fi relevanta acestui fapt?figurativ vorbind

Acest subiect nu este batjocura nimanui!!!! In scoala noastra se canta Imnul de Stat si fara lege si sanctiuni, un ecou, poate, din vremuri comuniste, ...POATE!!!! Pentru ca astazi, a-ti bate joc de insemnele statului roman: drapel, imn, uniforma, ... inseamna sa-ti bati joc de copiii tai. Nu pentru noi cantam, ci pentru ei, ca o mostenire a numelui de roman. Altfel, ce ne ramane? Ce sa-i invatam? Sa cante Guta? Oricum, aceasta cultura a interferat si a batut cultura scolii. Interesant este ca state vestice, capitaliste cu renume, predau si canta imnul national la scoala. Fotbalistii lor stiu sa fredoneze pe teren. Noi, ultimii 'democrati' din UE, avem o apetenta execrabila pentru a nega tot ce ne leaga de idee de 'natiune'. Atunci cum putem discuta despre 'comunitate' adicatelea, o natiune mai mare, care are si ea imn - imnul Europei. DACA ELIMINAM TOT CE TINE DE ADN-UL NOSTRU DE ROMAN cuvinte precum: patrie, glie, stramos, imnul national, personaje istorice incomode in noul context geopolitic - Mihai Viteazul sau Cuza, orele de religie, cantecul popular... CU CE MAI RAMANEM???? CU ...UE???