Sinteze ISTORIE Bacalaureat 2022 - Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor
Structura capitolului I:
Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor
Ce reprezinta romanitatea romanilor.
Etnogeneza romaneasca. Cum s-a format poporul roman si limba romana.
Pareri ale istoricilor despre romanitatea romanilor.
Teorii istoriografice despre romanitatea romanilor.
Teoria imigrationista vs. teoria continuitatii.
Importanta studierii romanitatii romanilor.
Ce reprezinta romanitatea romanilor?
• Romanitatea romanilor, reprezinta o trasatura esentiala a identitatii etno - lingvistice a poporului roman si a limbii romane.
• Romanitatea romanilor presupune: descendenta romana a romanilor din colonistii romani adusi de imparatul Traian in provincia Dacia, continuitatea romanilor in spatiul de la nord de Dunare, unitatea de neam a romanilor de pe intreg teritoriul locuit de ei, caracterul latin al limbii romane.
• Poporul roman este un popor romanic, alaturi de alte popoare romanice din Europa, francezii, italienii, spaniolii, portughezii, inrudindu-se cu acestea prin elementul latin.
• Limba romana este o limba romanica avand la baza limba latina. Etnogeneza romaneasca. Cum s-a format poporul roman si limba romana?
• Etnogeneza romaneasca a reprezentat un proces istoric etno - lingvistic complex, indelungat, desfasurat in spatiul de la nord de Dunare (spatiul carpato-danubiano-pontic).
• Etnogeneza romaneasca este rezultatul unei duble sinteze: sinteza daco - romana si sinteza dintre dacoromani si slavi. Sinteza daco-romana
• Un element etnic important in cadrul acestei prime sinteze, a fost elementul geto-dac. Geto-dacii au intrat in contact cu civilizatia romana inca dinainte de cucerirea Daciei de catre romani in anul 106 d.Hr.
• La baza sintezei daco-romane a stat procesul de romanizare, proces etno-lingvistic desfasurat in perioada in care Dacia a fost o provincie romana (106 - 271), dar care a continuat si dupa ce Imperiul Roman a abandonat provincia Dacia.
• Prin procesul de romanizare, dacii au intrat in contact cu civilizatia romana (au preluat limba latina, obiceiurile romane, religia, cultura romana) sub influenta mai multor factori precum: administratia romana, armata romana, colonistii romani, urbanizarea, dreptul roman, religia.
• Procesul de romanizare a fost ireversibil, principalul rezultat fiind formarea populatiei daco-romane vorbitoare de limba latina.
• Dupa retragerea aureliana, romanizarea in spatiul nord-dunarean continua. Populatia daco-romana va continua sa locuiasca alaturi de diversele populatii migratoare care au patruns in acest spatiu in secolele al IV-lea – al VI-lea. Liantul spiritual al daco-romanilor in perioada migratiilor a fost crestinismul, ca element de identitate etnica si de apartenenta la spiritualitatea romana.
• Continuitatea daco-romana este dovedita de numeroasele descoperiri arheologice, dar si de o serie de marturii scrise. Sinteza dintre daco-romani si migratorii slavi
• In perioada secolelor al IV-lea – al VI-lea in spatiul de la nord de Dunare se realizeaza cea de-a doua sinteza, care a constat in asimilarea migratorilor slavi de catre populatia romanica. Dintre toti migratorii care s-au succedat pe teritoriul de la nord de Dunare, slavii au exercitat cea mai mare influenta contribuind la desavarsirea etnogenezei romanesti.
• Istoricii sunt de parere ca, procesul de etnogeneza romaneasca s-a incheiat in linii mari in secolul al VIIIlea d. Hr. Etnogeneza romaneasca se inscrie in procesul general european de formare a entitatilor etnolingvistice neolatine (italiana, franceza, spaniola si portugheza).
• Limba romana este o limba romanica (neolatina) avand la baza trei componente principale: substratul dacic, stratul latin (cea mai mare parte a cuvintelor – peste 60% din vocabular) si adstratul slav. Limba romana are un caracter unitar, singurele diferente sunt date de asa numitele graiuri (moldovenesc, ardelenesc, oltenesc) vorbite in diverse zone ale Romaniei. Limba romana are si o serie de dialecte, printre
care dialectul aroman.
• Limba romana literara pe care o vorbim si o scriem si in prezent, s-a constituit in secolul al XIX-lea, pe baza graiului din Muntenia, dar cu un aport important al operelor literare create in Moldova. Pareri ale istoricilor despre romanitatea romanilor
• Romanitatea romanilor a retinut atentia cronicarilor, istoricilor, filologilor, geografilor si altor oameni de stiinta, dar cei care s-au ocupat cel mai mult de aceasta tema au fost istoricii. Ei au demonstrat originea romanica a poporului roman, latinitatea limbii romane, continuitatea romanilor in spatiul carpatodanubiano-pontic, existenta constiintei de neam a romanilor. Este adevarat ca, de-a lungul timpului
problema romanitatii romanilor, a determinat si multe controverse, polemici, teorii istoriografice
contradictorii sau total gresite, unele urmarind alte scopuri decat cele stiintifice.
• Primele informatii scrise, referitoare la romani si originea romanica a acestora, apar in scrierile bizantine, incepand cu secolul al VII-lea. in aceste scrieri, romanii apar mentionati ca fiind un popor romanic distinct constituit.
• Numerosi imparati bizantini Mauricius, Constantin al VII-lea, Vasile al II-lea, consemneaza in lucrarile lor, informatii referitoare la romani, sustinand originea romanica a acestora, existenta lor in spatiul de la nord de Dunare, precum si faptul ca vorbesc o limba romanica. Autorii bizantini au constiinta faptului ca locuitorii spatiului nord – dunarean (romanii) sunt descendentii populatiilor romanice antice ce locuiau in
aceleasi teritorii.
• Din secolele al XI-lea – al XII-lea, informatiile despre locuitorii spatiului nord-dunarean devin din ce in ce mai numeroase. Romanii apar in documentele vremii sub numele de vlahi, volohi, blachi.
• Alaturi de scrierile bizantine, cronicile maghiare si cele slave din secolele al XII-lea – al XIII-lea, vorbesc despre prezenta romanilor in spatiul de la nord de Dunare, precum si despre originea lor romanica, despre faptul ca romanii sunt urmasi ai dacilor si romanilor.
• Cronica maghiara scrisa de Anonymus intitulata ”Gesta Hungarorum” (Faptele ungurilor), vorbeste explicit despre prezenta romanilor in spatiul intracarpatic in momentul patrunderii maghiarilor in Transilvania.
• Secolele al XIV-lea – al XVI-lea, aduc noi informatii referitoare la originea romanica a romanilor. Numerosi umanisti italieni, calatori straini au manifestat un interes sporit fata de studierea si cunoasterea trecutului romanilor, intr-o perioada in care romanii, s-au remarcat prin actiuni militare si diplomatice, opunand rezistenta expansiunii otomane in Europa.
• Umanistii italieni Flavio Biondo, Antonio Bonfini, Francesco della Valle, au acordat in scrierile lor o atentie deosebita problemei romanitatii romanilor sustinand latinitatea acestora. Datorita lui Enea Silvio Piccolomini, devenit papa sub numele de Pius al II-lea, ideea originii romane a romanilor a intrat in circuitul stiintific european.
• Umanistul roman Nicolaus Olahus, personalitate de faima europeana, in lucrarea ”Hungaria”, a sustinut unitatea de neam, limba, obiceiuri si religie a romanilor din cele trei tari romane: Transilvania, Moldova si tara Romaneasca si romanitatea lor.
• De asemenea, cronicarii sasi din Transilvania, printre care si Johannes Honterus, au sustinut ideea romanitatii romanilor si continuitatea lor in spatiul nord-dunarean. Johannes Honterus realizeaza in anul 1542, o harta pe care inscrie numele de ”Dacia” pentru intreg teritoriul locuit de romani.
• La inceputul sec. al XVIII-lea, umanistul roman, Dimitrie Cantemir, isi prezenta conceptia asupra formarii poporului roman si a limbii romane intr-o ampla lucrare de sinteza intitulata ”Hronicul vechimii romanomoldo-vlahilor”. Acesta a sustinut originea romanica a poporului roman si latinitatea limbii romane. De asemenea, Dimitrie Cantemir, fixeaza locul romanilor in cadrul istoriei universale. Teorii istoriografice despre romanitatea romanilor: teoria imigrationista vs. teoria continuitatii
• Romanitatea romanilor a devenit un subiect de controversa istorica in secolul al XVIII-lea, atunci cand, au fost formulate o serie de idei istoriografice controversate referitoare la procesul etnogenezei romanesti.
• Aceste idei care contesta romanitatea romanilor, alcatuiesc asa numita teorie imigrationista.
• Teoria imigrationista a fost elaborata de austriacul Franz J. Sulzer in lucrarea ”Istoria Daciei transalpine” – aparuta la Viena in 1781. Franz J. Sulzer sustinea ca romanii s-au format ca popor la sud de Dunare, intr-un spatiu intre bulgari si albanezi, spatiu de unde au emigrat la nordul Dunarii, abia in secolul al XIII-lea.
• Teoria mai sustinea ca, Transilvania era locuita de maghiari cu mult inainte de venirea si asezarea aici a romanilor. De asemenea, Sulzer arata ca romanii, nu ar avea origine romanica si ca poporul roman ar fi de origine slava.
• Teoria imigrationista, servea intereselor politice ale maghiarilor asupra Transilvaniei. Nu intamplator, aceasta teorie apare in contextul in care in Transilvania – stapanita pe atunci de austrieci (provincie a Imperiului Habsburgic si condusa politic de nobilimea maghiara) – romanii incep sa-si ceara drepturile politice, civile, religioase in raport cu celelalte nationalitati privilegiate (maghiarii, sasii, secuii). Romanii prin intermediul unor memorii, cereau dreptul de a participa la conducerea Transilvaniei, recunoasterea religiei ortodoxe, recunoasterea limbii romane.
• Romanii isi cereau aceste drepturi, pornind de la argumentele istorice potrivit carora ei sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urmasi ai romanilor si ca drepturile lor le-au fost uzurpate abuziv de catre maghiari, care au ocupat Transilvania in secolele al XI-lea – al XIII-lea. Astfel ca, teoria imigrationista, lansata de Franz J. Sulzer, urmarea sa combata argumentele istorice ale romanilor din Transilvania in lupta acestora, pentru obtinerea drepturilor politice si nationale.
• Teoria imigrationista a fost combatuta cu argumente stiintifice de catre numerosi istorici romani dar si straini. Reprezentantii Scolii Ardelene Petru Maior, Gh. Sincai, Ion Budai-Deleanu au criticat ideile sustinute de adeptii teoriei imigrationiste. Intr-o serie de lucrari istoriografice, reprezentantii scolii Ardelene, au scos in evidenta originea pur latina a romanilor, continuitatea lor in spatiul de la nord de Dunare.
• In anul 1791, reprezentantii scolii Ardelene, tiparesc la Cluj, un memoriu numit ”Supplex Libellus Valachorum”, in care sustineau originea romana a romanilor, vechimea si continuitatea neintrerupta a lor in spatiul de la nord de Dunare, argumente temeinice pentru obtinerea unor drepturi politice si nationale.
Reprezentantii Scolii Ardelene vor face din problema romanitatii romanilor o arma in lupta pentru emanciparea nationala si sociala a romanilor din Transilvania. Memoriul este trimis imparatului austriac, insa Curtea imperiala de la Viena il trimite spre rezolvare Dietei Transilvaniei. Aceasta il respinge pe motiv ca recunoasterea drepturilor cerute de romani ar fi dus la ”rasturnarea ordinii constitutionale din Transilvania”.
• ”Supplex Libellus Valachorum” a reprezentat primul program politic modern al romanilor din Transilvania si odata cu el ideea romanitatii romanilor s-a transformat intr-o veritabila arma politica.
• Teoria imigrationista a avut numerosi adepti printre care Johan Ch. Engel, Bolla Marton.
• In secolul al XIX-lea, in contextul amplificarii luptei de emancipare nationala a romanilor din Transilvania, ca urmare a realizarii dualismului austro-ungar (1867), teoria imigrationista este din nou reluata si dezvoltata (sistematizata) de catre austriacul Robert Roesler in lucrarea ”Studii romanesti”, publicata in 1871. De aceea, noua varianta a teoriei imigrationiste se mai numeste si teoria roesleriana. Principalele
idei sustinute de Robert Roesler, erau:
- dacii au fost exterminati in totalitate in timpul razboaielor cu romanii; romanizarea nu se putea
realiza pe parcursul celor 165 de ani de stapanire romana;
- in anul 271, teritoriul Daciei a fost parasit in totalitate de toti locuitorii, care s-au retras in spatiul de la sud de Dunare;
- poporul roman s-a format la sud de Dunare si este de origine slava;
- romanii au emigrat la nord de Dunare in secolul al XIII-lea;
- nu exista surse istorice care sa ateste prezenta populatiei romanesti la nord de Dunare inainte de
secolul al XIII-lea.
• Fata de teoria lui Robert Roesler, au luat atitudine critica o serie de istorici romani printre care Bogdan P. Hasdeu si Alexandru D. Xenopol. Argumentele lor in combaterea teoriei imigrationiste s-au bazat pe cercetarea documentelor istorice interne si externe, dovezi lingvistice, argumente logice si pe cercetarea arheologica.
• In anul 1884, Alexandru D. Xenopol, lansa lucrarea ”Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana”. Istoricul roman, a dat cea mai sistematica si riguroasa replica sustinatorilor teoriei imigrationiste bazandu-se pe argumente solide stiintifice si de ordin logic.
• A luat astfel nastere teoria continuitatii romanilor in spatiul carpato - danubiano - pontic. Teoria continuitatii a reprezentat reactia istoricilor romani fata de teoria imigrationista. Potrivit teoriei continuitatii, etnogeneza romaneasca a cunoscut trei mari etape: existenta civilizatiei dacice supusa cuceririi romane, sinteza daco-romana realizata in urma procesului de romanizare si asimilarea slavilor de
catre daco-romani.
• Teoria continuitatii demonstreaza cu argumente stiintifice originea latina a poporului roman si a limbii romane precum si continuitatea romanilor in spatiul carpato-danubiano-pontic.
• Principalele argumentele care sustin teoria continuitatii sunt: toponimele si hidronimele de origine dacoromana, numeroasele descoperiri arheologice realizate pe teritoriul Romaniei datate din perioada secolelor al IV-lea – al VIII-lea (asezari, necropole, unelte agricole, obiecte de cult crestin), structura gramaticala a limbii romane, vocabularul de baza este de origine latina, numeroasele marturii ale cronicarilor medievali
relatate de-a lungul timpului.
• In prima jumatate a secolului al XX-lea, au fost elaborate numeroase lucrari istoriografice care au abordat si au sustinut problema romanitatii romanilor. Dintre istoricii acestei perioade, s-au remarcat Vasile Parvan, Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu. Acestia au demonstrat cu noi argumente stiintifice, izvoare arheologice, latinitatea poporului roman si a limbii romane.
• Un raspuns bine argumentat cu privire la continuitatea si romanitatea romanilor l-a dat istoricul Gheorghe I. Bratianu in lucrarea ”O enigma si un miracol istoric: poporul roman” in care demonstreaza in context european, ca romanitatea si continuitatea romanilor sunt procese istorice reale si nu miracole.
• In a doua jumatate a secolului al XX-lea, in timpul regimului comunist, istoriografia romaneasca a fost puternic influentata de istoriografia sovietica. Istoricul Mihail Roller, a scris in anul 1947 o lucrare dedicata istoriei romanilor in care evidentiaza in mod exagerat rolul slavilor in cadrul etnogenezei romanesti.
• In timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu, trecutul istoric a fost folosit in scop propagandistic, sentimentul national fiind puternic activat. A fost perioada in care a fost exagerat rolul dacilor (elementul etnic autohton) in cadrul etnogenezei romanesti, minimizandu-se aportul elementului roman (elementul strain).
• In anul 1972, istoricul Adolf Armbruster, publica lucrarea ”Romanitatea romanilor. Istoria unei idei”, lucrare in care sustine continuitatea daco-romanilor la nord de Dunare dupa retragerea aureliana, ideea latinitatii limbii romane precum si ideea unitatii de neam a romanilor de pe intreg teritoriul locuit de ei.
• Istoriografia romaneasca dupa 1989, a readus, se pare, un echilibru in problema abordarii romanitatii romanilor, renuntandu-se la exagerarile din perioadele anterioare cu privire la preponderenta unui element etnic sau a altuia in etnogeneza romaneasca.
• In anul 1997, istoricul Lucian Boia publica lucrarea ”Istorie si mit in constiinta romaneasca”, lucrare in care abordeaza perceptia actuala asupra teoriilor istoriografice referitoare la problema romanitatii romanilor.
Importanta studierii romanitatii romanilor:
• Ideea romanitatii romanilor a fost cultivata si raspandita de-a lungul secolelor, atat de istorici, cronicari, cat si de etnografi, arheologi, lingvisti. Fiecare popor trebuie sa-si cunoasca originile, cultura si civilizatia proprie si sa se afirme ca o entitate distincta in raport cu celelalte popoare.
• Este adevarat, ca de multe ori, in anumite perioade istorice, problema romanitatii romanilor a fost abordata ca miza politica. in secolul XXI, se pare ca, miza politica a acestei dispute este oarecum depasita.
• Romanitatea romanilor este astazi o realitate istorica pe care astazi o accepta aproape toti cercetatorii. Asadar romanitatea romanilor trebuie privita in prezent nu ca o ipoteza, ci ca o realitate istorica care nu mai trebuie demonstrata si cu atat mai putin contestata.
ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR. REPERE CRONOLOGICE
106 – Dacia devine provincie romana.
106 – 271 – Stapanirea romana in provincia Dacia. Desfasurarea procesului de romanizare.
271 – Retragerea aureliana. Abandonarea provinciei Dacia de catre autoritatile imperiale romane.
602 – Trecerea masiva a slavilor la sud de Dunare.
Sec. al VII-lea – Prima atestare documentara a populatiei romanice din spatiul de la nord de Dunare in tratatul militar bizantin ”Strategikon”,scris de imparatul Mauricius.
Sec. al VIII-lea – Desavarsirea etnogenezei romanesti.
Sec. al IX-lea – Lucrarea lui Theophanes Confessor, ”Chronographia” ofera informatii despre vlahi si limba protoromana.
Sec. al X-lea – imparatul bizantin Constantin al VII-lea, in lucrarea ”Despre administrarea imperiului”, ofera
informatii despre romani numindu-i ”romani”.
Sec. al XII-lea – Cronica maghiara ”Gesta Hungarorum” ofera informatii despre prezenta romanilor in spatiul
intracarpatic.
Sec. al XV-lea – Umanistii italieni Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Antonio Bonfini, Enea Silvio Piccolomini,
confirma in operele lor, originea romanica a romanilor.
Sec. al XVI-lea – Umanistul roman Nicolaus Olahus sustine in lucrarea ”Hungaria”, unitatea de neam, limba, obiceiuri si religie a romanilor.
Sec. al XVII-lea – Aparitia tiparului in spatiul romanesc. Cronicarii romani Grigore Ureche, Miron Costin, aduc noi argumente in sprijinul romanitatii romanilor.
1719 – 1722 – Dimitrie Cantemir scrie lucrarea de sinteza ”Hronicul vechimii romano – moldo – vlahilor”.
1781 – Franz J. Sulzer, lanseaza la Viena, lucrarea ”Istoria Daciei transalpine”, in care contesta romanitatea romanilor. Aparitia teoriei imigrationiste.
1791 – Reprezentantii scolii Ardelene, redacteaza memoriul ”Supplex Libellus Valachorum”.
1867 – Realizarea dualismului austro-ungar. Transilvania este incorporata Ungariei.
1871 – Robert Roesler lanseaza lucrarea ”Studii romanesti”, opera in care sistematizeaza teoria imigrationista.
1884 – Istoricul Alexandru D. Xenopol, publica lucrarea ”Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana”, opera in care este combatuta noua versiune a teoriei imigrationiste.
1937 – Istoricul Gheorghe I. Bratianu, publica lucrarea ”O enigma si un miracol istoric: poporul roman”,
lucrare in care sunt aduse noi argumente in sprijinul romanitatii romanilor.
1972 – Istoricul Adolf Armbruster, publica lucrarea ”Romanitatea romanilor. Istoria unei idei”.
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 9 minute
19Nov.2021
.jpg)
