Pentru a clarifica eventualele nelamuriri cu privire la folosirea liniei de pauza, ca semn de punctuatie, va prezentam cateva exemple extrase din lucrarea REGULI DE PUNCTUATIE SI ORTOGRAFIE... pentru elevi si nu numai, aparuta la editura Rentrop & Straton.
Linia de pauza
Asadar, LINIA DE PAUZA, ca semn de punctuatie, se utilizeaza astfel:
a) Pentru a delimita cuvintele, constructiile si propozitiile incidente, propozitiile explicative ori apozitiile. In aceste situatii, linia de pauza are in general valoarea virgulei.
Exemple:
- „Seminaristul este acum preot – preotul Nita din Dobreni – om asezat si foarte bine vazut de toata obstea.ˮ
Ion Luca Caragiale, „Pacat”
- „Te astept oricat vrei, citesc ceva – si, brusc, ca si cand ar fi calcat stramb – sau poate trebuie sa vie cineva…ˮ
Camil Petrescu, „Patul lui Procust”
- „ Ei! Ziceti voi cum stiti; eu zic cum am apucat. Asa se zicea pe ̶ vremea mea, cand a iesit intai moda asta la copii – marinel.ˮ
Ion Luca Caragiale, „D-l Goe…”
- „SCRIITORUL: Da, da – imi pare nespus de bine ca va vad – dar cu ce va pot servi? Cautati locuinta? VLAICU: Ca de obicei, in fiecare an – pe vremea asta – sunt iarasi pe drumuri.ˮ
Lucian Blaga, „Daria”
b) Pentru a marca absenta predicatului sau a verbului copulativ
Exemple:
- „Religia – o fraza de dansii inventata… ˮ
Mihai Eminescu, „Imparat si proletar”
- „Visul si pestele. Visul unu – crap. Visul doi – morun. Visul trei – platica. La platica intotdeauna ma trezesc injurand. Ma foiesc in pat pana spre ziua, cand atipesc din nou, si ce crezi ca visez? (Curios.) Ce? Ghiceste. O balena? As, n-am eu norocul asta! Ce crezi ca visez?ˮ
Marin Sorescu, „Iona”
c) Inaintea unei comparatii careia ii lipseste adverbul comparativ
Exemplu:
- „Pe pod, morarul freca piatra: barba siva, sprancene de muschi uscat, nasul – cioc de cucuvaie.ˮ
Gala Galaction, „Moara lui Califar”
d) Pentru a marca interventia autorului, a naratorului sau a personajului in vorbirea directa
Exemple:
- „Apoi l-a privit drept in ochi pe fiul sau, pe Iliuta. Flacaul a tacut, a privit in jos. Ma minti, flacaule – a rostit tare potcovarul – banul acesta nu-i castigat de tine, ci de altul. Te du din nou. Sa nu te intorci, de n-ai sa-nveti sa-ti castigi banul prin munca.ˮ
Alexandru Mitru, „Banul muncit”
- „In fine – zice Ionescu – am inteles… Nu trebuia sa ma iei asa departe. Vii sa ma rogi pentru vreo loaza de elev de-ai mei.ˮ
Ion Luca Caragiale, „Lantul slabiciunilor”
e) Pentru a exprima atitudinea afectiva a vorbitorului sau a naratorului
Exemplu:
- „Uf! Cand ma gandesc, sa plec iar cu troacele, sa le mai hodorogesc iar! Sa mai pat iar ca randul trecut, cand s-a rasturnat caruta cu mobile si era sa ma calce tramvaiul! – ca ma mir s-acum cum am scapat! – uf! parca mai bine sa mor!ˮ
Ion Luca Caragiale, „De inchiriat”