"La nivel mondial, circa 10% dintre copii prezinta tulburari de invatare, iar intre 3% si 5% sunt cazuri grave. Copiii cu dislexie, disgrafie, discalculie grava nu pot invata sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca folosind metodele clasice si au nevoie de atentie speciala pentru a le asigura sanse egale cu ceilalti", conform FSLI. Potrivit sursei citate, in Romania nu exista statistici exacte privind elevii care prezinta tulburari de invatare, lucru ce face dificila interventia in cazul acestora.
"FSLI estimeaza ca ar fi vorba despre aproximativ 250.000 de astfel de copii, care au nevoie de conditii speciale de invatare si evaluare, precum si de pregatirea adecvata a cadrelor didactice. FSLI a contribuit, in perioada 2016 — 2017, la elaborarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 6/2016, care permit punerea in practica a legii si schimbarea statutului copiilor cu tulburari specifice de invatare in scoala romaneasca. Este pentru prima data cand dislexia, disgrafia, discalculia, disortografia au fost recunoscute printr-o lege in Romania", se precizeaza in comunicatul federatiei.
Sindicatele din invatamant, in parteneriat cu Primaria Bucuresti, au organizat o conferinta cu tema "Adaptarea copiilor cu tulburari specifice de invatare (TSI) in scolile din Romania: provocari si oportunitati pentru actualele politici educationale".
Potrivit documentului, scopul proiectului este acela de a contribui la intelegerea corecta a tulburarilor specifice de invatare, cunoasterea dificultatilor cu care se confrunta elevii cu TSI in clasa, identificarea predispozitiilor copiilor cu TSI, identificarea solutiilor pentru sprijinirea integrarii cu succes a copiilor cu TSI in invatamantul de masa, formarea echipelor multidisciplinare din fiecare unitate partenera (cadru didactic - consilier/logoped - parinte).
Mara 03 Dec. 2017 19:18:14
Cu toate că s-au schimbat cumva programele, ele sunt tot prea ancărcate. La clasa a II-a, an loc să se consolideze ctit-scrisul și socotitul, s-au introdus notiuni pe care oricum elevul le va anvăța și mai tarziu. Copilul care invață mai greu rămane cu mari goluri și nu are cum să mai recupereze. În clasa pregătitoare elevii anvață literele doar de tipar fără să le lege cu cele de mană,ceea ce mi se pare un timp irosit, iar an clasa I copilul este tot aglomerat cu toate literele, și cele de mană și cele de tipar. Toate acestea, coroborate cu capacitățile elevilor mai scăzute, duc la tulburări de anvățare. Acesti elevi ajung an anvățămantul special prin clasa a IV-a, a V-a sau a VI-a, unde o iau de la capăt cu anvățarea citit-scrisului și a socotitului.Florica Ionea 02 Dec. 2017 08:53:06
Suntem cu mult in urma altor tari din punct de vedere al pregatirii cadrelor didactice in a identifica acesti copii si a le acorda sprijin calificat. Inca exista invatatori si profesori care nu au auzit de dislexie. Degeaba avem legea si regulamentul de aplicare a ei, daca educatorii si invatatorii pentru ca la nivelul acesta se pot observa primele semne si mai tarziu profesorii, nu sunt pregatiti in acest scop. Aici trebuie sa intervina de urgenta ministerul.