Stiu ca oricat de mult l-ai impinge tu de la spate, nu va citi o carte si nu va asculta lectiile cu mai mult interes, daca el pur si simplu nu vrea. Te intrebi care este solutia?
Evident, solutia este sa il ajuti sa devina mai motivat. Sa inteleaga ca tot ceea ce face, face pentru el. Chiar daca este prea mic pentru a intelege ca de atentia si concentrarea de la scoala depinde dezvoltarea lui morala si intelectuala, posibilitatea unui loc bun de munca si a unui salariu mare si asigurarea viitorului propriului copil, trebuie sa faci tot posibilul sa ii cresti motivatia.
Ideea este sa il determini sa ii placa sa invete, sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Poate este mai bun la matematica, insa ii place mai mult literatura. Nu este nicio tragedie! In fond, toate se invata, atunci cand facem lucrurile cu drag.
Chiar daca tu visai ziua in care sa il inscrii la facultatea de automatica si calculatoare, gandeste-te ca este mai important ce isi doreste el. Poate vrea sa devina filozof. Sau profesor. Sau om de radio.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa invete matematica, cu toate ca isi doreste o cariera pe partea umana! Cel mai bun sfat este sa invete cate putin din toate! Nu stii cum sa il motivezi in acest sens?
Iata cateva sfaturi utile:
Pastreaza-ti calmul. Degeaba te zbati tu, te enervezi, iti pierzi controlul si il certi. Cu atat mai mult vei reusi sa il scoti din minti si sa il convingi sa nu faca ceea ce iti doresti tu! Ia lucrurile pe rand, vorbeste-i frumos, sfatuieste-l de bine ca de la un prieten la altul, nu pe un ton superior!
Fii un bun exemplu. Nu incerca sa te lauzi cu reusitele tale, cu toti anii de scoala pe care ii ai in spate si in niciun caz nu il obliga sa aleaga aceeasi cale profesionala ca tine. Explica-i doar ca esti fericit pentru lucrurile pe care le-ai facut bine in viata, care ti-au adus acea satisfactie morala si profesionala si ca el este cel mai pretios dar pe care ti l-a facut viata. Cu astfel de cuvinte, vei reusi sa il emotionezi chiar si pe cel mai putin sensibil copil din lume!
Cunoaste-l mai bine inainte de a-i da sfaturi. De cand ma stiu, tatal meu imi spunea in fiecare zi ca isi doreste sa urmez facultatea de farmacie, ca ma vede in acele halate albe si lungi, dar nu dupa tejgheaua unei farmacii de cartier, ci acolo in spate, facand combinatii chimice pentru a realiza medicamente pentru oamenii bolnavi. A fost destul de dificil sa ii spun ca nu am nicio treaba cu chimia si ca imi doresc sa devin jurnalist. Sa vindec oamenii din jur, dar nu cu pastile! Cu povesti frumoase, prin care sa prezint realitatea intr-un mod pozitiv. Daca ma cunostea cu adevarat, stia ca pentru asta am fost facuta si ca disciplina chimie era singura la care aveam note mici in catalog.
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 2 minute
22Ian.2015
