Cadrul didactic a povestit cum un absolvent de clasa a VIII-a i-a cerut sa se apropie de banca lui si i-a soptit la ureche ca are nevoie de ciocolata, pentru ca i se facuse rau din cauza emotiilor, scrie
a1.ro.
"Am stat si m-am gandit toata ziua la acest moment, pentru unii poate hilar. Pentru copiii din clasa, poate deja uitat...pentru unii cititori, total neimportant. Pentru noi, "aducatori de veste" inca o data ca si ei sunt ai nostri si trebuie sa le fim aproape, sa-i incurajam, sa-i sustinem din tot sufletul in orice moment, ca le suntem sprijinul de care au nevoie atunci cand nu ne au decat pe noi in preajma. Le suntem prieteni, parinti, sfatuitori, colegi de ganduri si de suferinta cand simt sa- si deschida sufletul, suntem cei la care vin uneori dupa o imbratisare de care au nevoie sa mearga mai departe", a scris profesoara pe Facebook.
Iata ce s-a intamplat, pe larg, la centrul de examen din judetul Prahova
„25.06.2024 Evaluare Nationala, prima proba.
Copiii se aduna in clasa, plini de emotii se aseaza in banci timizi,cu sufletul la gura, asteptand subiectele.
Dupa cateva minute de cand a inceput proba, din ultima banca se ridica usor doua degete si, cu glasul stins, cineva ma striga:" Doamna, puteti veni putin?"
Ma uit la el (il stiu putin ghidus), ii citesc pe fata ingrijorare, pare usor pierdut ,ma panichez putin si eu dar ma indrept spre el sa vad ce s- a intamplat; imi sopteste la ureche, parca putin rusinat: "Puteti sa mi luati o ciocolata ?"
In prima secunda cred ca este o gluma dar ma uit la el si ii citesc pe fata ca vorbeste foarte serios. Il intreb:" Vrei o ciocolata calda ???"
El imi raspunde:" Nu ,o ciocolata, un baton, ce gasiti .."
Intreb in clasa daca mai vrea cineva ceva dulce pentru ca atunci inteleg ca, de emotii, i se facuse rau .
O fata spune tot timid:"Vreau si eu dulce"
Ies din clasa, ma indrept spre cancelarie si ii spun unei colege: "Trebuie sa cumparam repede o ciocolata pentru ca au nevoie de dulce copiii". Ea, colega mea, isi ia" din zbor" portofelul si-mi traseaza transant: „Nu, ramaneti aici, ma duc eu!"
Se intoarce dupa cateva minute de la magazin cu o cutie de bomboane si ciocolata si imi zice :"Am vrut sa cumpar pentru toti cate un baton dar nu mai avea decat trei, celorlalti le am luat bomboane de ciocolata din cele mai bune"
Intru in clasa, impart fiecarui copil bomboane, celor doi copii pe fata carora citisem mai multa nevoie de dulce le dau batonul vedeta.
La plecarea lor vad cate ambalaje au ramas in urma, semn ca aveau nevoie multi, dar putini au avut curaj sa ceara.
Si-mi dau seama cat de inspirata a fost colega mea.
Am stat si m-am gandit toata ziua la acest moment, pentru unii poate hilar.
Pentru copiii din clasa, poate deja uitat...pentru unii cititori, total neimportant.
Pentru noi, "aducator de veste" inca o data ca si ei sunt ai nostri si trebuie sa le fim aproape, sa-i incurajam, sa-i sustinem din tot sufletul in orice moment, ca le suntem sprijinul de care au nevoie atunci cand nu ne au decat pe noi in preajma.
Le suntem prieteni, parinti, sfatuitori, colegi de ganduri si de suferinta cand simt sa- si deschida sufletul, suntem cei la care vin uneori dupa o imbratisare de care au nevoie sa mearga mai departe.
Si mai stiu ca profesorii din scoala noastra, si ca ei multi din alte scoli, sunt Oameni, colegii mei pun suflet, daruiesc si se daruiesc.
Si stiu ca sunt multi, multi, mult mai multi decat cei criticati.
Si stiu ca Dumnezeu m-a iubit pe mine ca mi-a daruit asemenea colegi si pe copii ca le-a daruit asemenea profesori, indiferent in ce scoala sunt.
Nu sunt cei aratati cu degetul ca asteapta cadouri, ei cumpara sandvisuri, o pereche de adidasi, o bluza sau platesc o excursie unui copil care nu are sau nu poate.
Nu asteapta flori la inceput sau la sfarsit de an, ar vrea ca banii destinati pentru acest lucru sa fie donati unui caz social.
Nu sunt cei care "stau pe scaun 4 ore" si pleaca acasa cu sacul cu bani "nemunciti", sunt cei care vin de acasa cu jucariile copiilor lor, cu papusile lor, cu cartile lor si le folosesc ca material didactic, astfel incat ora sa fie cat mai placuta si mai atractiva.
Sunt oameni obisnuiti, cu familie, cu rate la banci, cu copii, cu probleme personale ,cu dureri si suferinte, cu lacrimi pe obraz uneori,dar sunt cei care nu fac rabat niciodata de la a fi OAMENI!
Nu imi doresc ca aceasta postare sa fie altceva decat s-a dorit a fi: un mesaj catre cei care denigreaza cu prea multa usurinta oamenii din sistem, fara sa le cunoasca valoarea si catre cei care eticheteaza gratuit o intreaga categorie din cauza unor "derapaje", existente ca in orice alt domeniu”, a povestit profesoara din Prahova pe contul sau de Facebook.
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 4 minute
Mariana Boamba 29 Iun. 2024 08:12:27
Felicitari tuturor profesorilor care chiar îsi dau interesul p viitorul copiilorTineti-o tot asa
Deanna 28 Iun. 2024 12:27:20
Citind comentariile am observat ca nu toata lumea întelege si accepta emotiile. Ele sunt diferite de la persoana la persoana, implicit de la copil la copil, chiar daca este vorba despre aceeasi situatie.În ceea ce priveste reactia si actiunea d-nei profesor implicit a colegilor dânsei consider ca a fost una foarte potrivita, binevenita si care i-a încurajat pe copii. Baiatul a fost foarte curajos si hotîrât, în acelasi timp, fiindca nu avea de unde sa stie cum va reactiona d-na profesor.
Bravo pentru amândoi, atât pentru baiat, cât si pentru d-na profesor. În astfel de momente avem ocazia sa ne aratam empatia si sa ne manifestam compasiunea.
Numai bine si succes tuturor celor care au examen în vara asta, copii si adulti!
Georgte 28 Iun. 2024 11:28:30
Numai atît le-ati luat? Eu faceam comanda la catering si chemam un manelist sa le alunge emotiile. Sunt tare curios cînd terminam cu siropariile astea nepeadgogiste.Maria Zeca 27 Iun. 2024 22:43:15
Mi-au dat lacrimile, sunt mama si bunica v-am perceput gestul asemeni unei mame,copii au nevoie de încurajari,de vorbe bune si gesturi de acest fel,respect pentru dvs si colegii dvs care se implica în educarea copiilor!