De ce sunt periculoase concursurile scolare pentru elevi
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Complexele de inferioritate, stima de sine scazuta si teama sunt provocate in randul copiilor de la varste fragede si se dezvolta ca urmare a concursurilor scolare, avertizeaza specialistii.
Inscrierea celor mici la competitii scolare si extrascolare chiar de la gradinita sau din clasele mici, considerand ca astfel le dezvoltam competitivitatea, nu este tocmai o decizie corecta.
Specialistii in Educatie subliniaza ca aceste competitii pentru copii ii pot afecta si le pot impregna eticheta esecului toata viata, ei aratand ca niciun copil cu varsta cuprinsa intre 6 si 12 ani nu merge la concursuri din proprie initiativa, ci la imboldul parintilor, si asta pentru a nu dezamagi.
"La varsta aceasta, copilul merge la concursuri doar pentru a-si multumi parintii, ca parintii sa fie mandri de ei. Si cand vine vorba de competitia individuala in scoala sunt angoase si anxietati. Am avut o fetita care avea senzatii de rau inainte de fiecare test la scoala, in clasa II-a. Lesina. Am stabilit, in urma terapiei, ca era teama de esec. Daca parintii le mai si atrag atentia ca au obtinut un loc mai mic, atunci copilul devine din ce in ce mai angoasat si stresat. Sunt situatii in care chiar parintii ii agaseaza cu concursuri.
Parintii deseneaza esecul sau succesul. La ei sta cheia. Trebuie sa le arate ca este in ordine si daca iau o nota mai mica, si daca iau un loc trei sau nu sunt pe podium si sa atraga atentia asupra a ce au facut bine, nu asupra a ce au facut rau, pentru ca altfel copiii pot ramane cu etichete pe termen lung", explica psihologul Mihai Copaceanu.
Specialistii avertizeaza ca exista riscul ca odata ce elevul se loveste de un esec la o varsta frageda sa nu va mai fie motivat sa invete, iar comparatia cu un alt copil nu face decat sa il impiedice sa isi dezvolte propriile abilitati.
"Concursurile sunt in defavoarea copilului, intrucat conditia de esec pe care o traieste intr-un concurs sau daca nu este selectionat la concurs conduce la demobilizari si la posibilitatea de a renunta la a mai face eforturi de a invata. Copilul trebuie masurat cu el insusi, nu trebuie ierarhizat in functie de altii, nu pus in concurs. Fiecare copil are propria lui valoare si propria lui evolutie, propriul ritm. Copilul prin modul lui de a fi este competitiv isi gaseste modalitati de a intra in competitie prin diferite jocuri obisnuite, naturale, intr-o activitate in care nu i se eticheteaza capacitatile si posibilitatile", explica psihologul Anghelescu.
Pregateste-te eficient cu noile teste adaptate exact cerintelor actuale.
- Text la prima vedere cu cerinte specifice
- Compozitie argumentativa
- Eseu din materia studiata
Explicatii clare. Raspunsuri model. Fara stres.
...Vezi AICI detaliile complete <<
Cobzas Adela
E o tampenie...articolul, nu comentariul.Consider ca cei care au scris articolul n-au avut o minima curiozitate de a lectura macar subiectele de la concursuri. Sunt siperbe fata de invatarea mecanica de la scoala la materiile umaniste si de calcule fara sfarsit la matematica. Programa scolara formeaza roboti de angajat in companiile multinationale , nu persoane care sa gandeasca liber , competitiv , logic pentru "a se prinde" de rezolvarea oricarei probleme de scoala si apoi de viata.
Competivitatea
Ce e prostia asta? Nicicand competitiile nu au fost periculoase pentru copii. Daca studiem putin antropologic evolutia umana vom vedea ca tocmai spiritul de competitie a fost cel care a dus la evolutia individului.
Lasati doi copii intr-o camera si veti vedea ca se vor intrece intre ei sa faca ceva, mai bine, mai repde, mai frumos.
Lasati trei sau mai multi copii la un loc si veti observa ca se vor organiza, isi vor alege lideri si vor crea motive de competitie singuri. De ex, cine are cea mai frumoasta, mai rapida, masinuta. Cine are cel mai destept tata. Cea mai frumoasa mama. Cine sare mai sus, mai lung. Si lista poate continua. Si toate astea singuri, in lipsa parintilor sau a unui adult. Este o stare nativa!
Educatorii de gradinita pot confirma aceste lucruri.
Nu faceti din doua exemple de fetita care lesina si copilul fortat sa arate altora lucruri pe care nu le accepta, nu faceti un bau-bau al necompetitivitatii.
Acele cazuri patologice la care se face referire sunt provocate de fortarea individului sa faca un lucru pe care nu il accepta sau mai exact pe care nu il intelege indeajuns incat sa il accepte.
Am auzit la unele scoli ca nu se mai dau premii copiilor si nici nu se mai fac mentiuni ale celor buni la invatatura, cele trei locuri, premiul I, II, si III. Explicatia: sa nu ii deranjeze pe ceilalti. Adica sa crestem niste plafonati care sa se multumeasca cu orice rezultat, cu salariul minim pe economie. Deci, sa nu mai existe comparatia intre cel muncitor care poate avea un premiu, un salariu mai bun si cel lenes care nici macar nu stie de unde ii vin lucruile din jur si care va crede ca le merita. Sa promovam atunci proverbul ,,Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea... cine-i leneº ºi chiuleºte are tot aºa!''
Ei bine nu pentru copii mei, nu pentru cei pe care ii pot educa eu.
Nu cred ca cineva a imbratisat HS pentru ca scoala era departe de casa ci pentru ca este nemultumit/a de nivelul de invatamant si de metodele folosite. Deci, a dorit performanta. Performanta inseamna a fi mai bun, a fi mai competitiv si a reusi in aceasta competitie!
Va doresc succes!
P.S. Poate ii transmitem autoarei ca probele olimpice au fost atestate documentar pentru prima datã an 776 a.Hr. la Olympia, Grecia și s-au desfãșurat panã an anul 393 fiind eluate dupa 1500 de ani in 1986. Acestea contin competitii intre participanti si premii pentru reusite.
Sa speram ca nu lesina la auzul vestii!
si (mai ales)
clasa a VIII a
evaluarea copiilor tăi