Desi sunt constienti de importanta invataturii, elevilor romani nu le place sa mearga la orele de curs care presupun materii obligatorii si programe de studiu plictisitoare, spre deosebire de sistemele educative din straintate, unde fiecare elev isi poate alege singur materiile la care isi doreste sa studieze si sa dea examene.
Rezultatele
studiului PISA claseaza Romania pe locul 45 din 65 de tari participante, pentru rezultatele elevilor la matematica, citit si stiinte, cifrele nefiind suprinzatoare pentru cei cunosc diferentele dintre educatia romaneasca si cea straina.
Din cauza programei stricte si monotone, elevii romani recunosc faptul ca intarzie frecvent la ore si obisnuiesc sa chiuleasca mai ales de la materiile pe care le considera inutile, rata chiulului in Romania fiind una dintre cele mai mari din lume.
Educatia in strainatate este diferita nu neaparat datorita dezvoltarii financiare a celorlalte state, pentru ca procentul din PIB pentru educatie nu este cu mult mai mare fata de cel din Romania, insa concurenta este mult mai mare, la fel ca si asteptarile parintilor, care investesc mai mult decat romanii in dezvoltarea si cultura copiilor.
In plus, in acest studiu au fost inclusi elevii cu varste cuprinse intre 15-16 ani, majoritatea in ultimul an de liceu, iar cei romani sunt si victimele noilor reforme din educatie, care se schimba de la un an la altul, de la un Guvern la altul si de la un ministru la altul. In astfel de conditii, nu e de mirare ca Romania se claseaza in coada clasamentului referitor la rezultatele in invatamant.
Acestor lipsuri se adauga si salariile profesorilor, care in Romania sunt cele mai mici din toate cele 65 de state care au participat la studiul Pisa, care conduc automat spre demotivare, iar demotivarea profesorilor nu poate duce decat la rezultate slabe ale elevilor. Asadar, de ce ne mai miram de starea
invatamantului romanesc?