Textul liric - Modele de subiecte rezolvate pentru Evaluarea nationala
* Redacteaza un text de minimum 150 de cuvinte in care sa prezinti frumusetea iubirii, ca sentiment omenesc, valorificand atat textul „Taina noptii”, de George Topirceanu, cat si cunostintele si experientele tale.
In compunerea ta trebuie:
– sa prezinti lumea descrisa in text;
– sa selectezi doua secvente din poezie care exprima frumusetea iubirii, explicand semnificatiile acestora;
– sa interpretezi o figura de stil pe care o consideri sugestiva pentru frumusetea iubirii, ca sentiment omenesc;
– sa respecti precizarea referitoare la numarul de cuvinte.
In lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.
Dulci chemari nelamurite
Tremura departe.
Draga mea a dat sfioasa
Crengile-ntr-o parte.
Si pridvorul parc-asteapta,
Oaspele gradinii,
Dar ma bate luna-n fata
Si ma stiu vecinii...
— Luna alba, luna muta,
Luna calatoare,
Cum te-as smulge de pe ceruri
Sa te-arunc in mare!...
(„Taina noptii”, George Topirceanu)
Opera literara „Taina noptii”, de George Topirceanu, ilustreaza frumusetea iubirii, ca sentiment omenesc, in versuri in care sensibilitatea instantei lirice prezinta dragostea in stransa legatura cu natura. Tema naturii si a iubirii este, astfel, infatisata cu mijloacele specifice genului liric si imbinand descrierea si monologul adresat ca moduri de expunere.
Poezia este alcatuita din patru catrene, cu rima imperecheata imperfecta si masura de 6-8 silabe. Fiecare strofa evidentiaza, cu ajutorul descrierii si al monologului adresat, iubirea poetului fata de fiinta draga, precum si admiratia fata de frumusetea naturii. Prima strofa infatiseaza imaginea nocturna a casei iubitei, care este prezentata cu tandrete si duiosie, sentimente evidentiate mai ales de primele doua versuri, in care ipostaza poetul isi dezvaluie direct sentimentele: „In lumina lunii doarme/Casa dragii mele”. Strofa a doua evidentiaza gesturile prezentei feminine, incarcate de gingasie si delicatete: „Draga mea a dat sfioasa/Crengile-ntr-o parte”, pentru ca strofele a treia si a patra sa descrie luna, ca martor al povestii de iubire a celor doi indragostiti, dar si ca astru protector care le vegheaza fericirea.
Limbajul figurat al poeziei sugereaza atat frumusetea naturii, cat si emotiile, trairile si sentimentele de iubire ale eului liric. Astfel, in poezie intalnim: imagini auditive: „Dulci chemari nelamurite”, imagini vizuale: „I-au cuprins pridvorul tainic/Ramuri de zorele”, care accentueaza subiectivismul versurilor si al exprimarii. De asemenea, figurile de stil, construite pe baza imaginilor artistice, subliniaza intensitatea sentimentelor transmise: epitete – „pridvorul tainic”, personificari: „In lumina lunii doarme/Casa dragii mele”, metafore: „Dulci chemari nelamurite/Tremura departe”; „Oaspele gradinii”, enumeratii: „Luna alba, luna muta,/Luna calatoare”. Dintre acestea, se remarca metafora „Dulci chemari nelamurite” care aduce in atentie taina incarcata de afectivitate a sentimentului care are forta de a cladi o intreaga lume.
Asadar, poezia „Taina noptii”, de George Topirceanu, contureaza o imagine de mare sensibilitate si forta de sugestie a sentimentului de iubire, dintr-o perspectiva subiectiva si incarcata de emotie.
* Redacteaza un text de minimum 150 de cuvinte despre iubirea pentru natura, valorificand atat textul „Nucul”, de Stefan Octavian Iosif, cat si cunostintele si experientele tale.
In compunerea ta trebuie:
– sa prezinti lumea descrisa in text;
– sa selectezi doua secvente din poezie care exprima iubirea pentru natura, explicand semnificatiile acestora;
– sa interpretezi o figura de stil pe care o consideri sugestiva pentru iubirea pentru natura;
– sa respecti precizarea referitoare la numarul de cuvinte.
Acelasi loc iubit umbresti
Si-un colt de cer intreg cuprinzi,
Nuc falnic, straja din povesti,
Deasupra casei parintesti
Aceleasi crengi intinzi...
De veacuri fruntea nu ti-o temi,
Tii piept cind vin furtuni naval
— O, de-ai putea sa mai rechemi
La poala ta si-acele vremi
De trai patriarhal!
Acel sirag de mandre veri
De cari mi-aduc aminte-abia,
Asemeni unor dragi pareri
Ce-au leganat in mangaieri
Copilaria mea...
O, de-ai putea sa mai aduni
Alaiul de copii vioi
Ce-n hora se-nvarteau nebuni
Si toamna faureau cununi
Din vestedele-ti foi !...
Strajer maret, mai ti-amintesti?...
Tu singur, inca neinfrant,
De-amar de ani adapostesti
Ruina casei parintesti
Pe care azi o cant!
(„Nucul”, Stefan Octavian Iosif)
Poezia „Nucul”, de Stefan Octavian Iosif, reprezinta o descriere subiectiva, incarcata de emotie si sensibilitate a unui copac personificat, ca martor al trecerii timpului si pastrator al amintirilor dragi, realizata din perspectiva fiintei poetice al carei suflet este coplesit de admiratie si iubire fata de natura.
Fiecare strofa din cele cinci cvintete ale poeziei, cu rima variata si masura de 6-8 silabe, reia si detaliaza iubirea pentru natura, ca tema principala a textului. Astfel, prima strofa evidentiaza pozitia dominanta a nucului, care pare un arbore sacru al universului rural ce vegheaza la linistea intregii lumi: „Acelasi loc iubit umbresti/Si-un colt de cer intreg cuprinzi”. Strofele a doua, a treia si a patra, in schimb, ilustreaza, prin personificare, eternitatea copacului ce infrunta scurgerea timpului, precum si dorinta eului liric de intoarcere la copilaria fericita de odinioara: „De veacuri fruntea nu ti-o temi”, „Ce-au leganat in mangaieri/Copilaria mea... ” „O, de-ai putea sa mai aduni/Alaiul de copii vioi”. Ultima strofa accentueaza perspectiva nostalgica a eului liric, care simte dureros trecerea timpului si disparitia celor dragi: „Tu singur, inca neinfrant,/De-amar de ani adapostesti/Ruina casei parintesti”.
Limbajul figurat, bazat pe imagini artistice si figuri de stil, accentueaza sentimentele transmise in mod direct si subliniaza tristetea si nostalgia care domina intregul spatiu liric. Astfel, spatiul poetic este dominat de: imagini vizuale: „Nuc falnic”, epitete: „sirag de mandre veri”, personificari: „De veacuri fruntea nu ti-o temi, /Tii piept cind vin furtuni naval” si metafore: „straja din povesti”, „strajer maret” Dintre acestea, se remarca metafora „straja din povesti”, prin care nucul devine o figura cu apartenenta mitica, asemenea unei instante protectoare, menite sa apere intreaga lume.
Descrierea predomina, ca mod de expunere, fiind bazata pe o multitudine de constructii nominale, alcatuite din substantive si adjective: „nuc falnic”, „straja din povesti”, „strajer maret”, dar apare si monologul adresat: „mai ti-amintesti?...”, iar prezenta eului liric, evidentiata de marci lexico-gramaticale specifice, accentueaza subiectivismul versurilor si al exprimarii.
In ansamblu, textul detaliaza frumusetea naturii, in versuri de o mare sensibilitate si putere de sugestie.
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 7 minute
05Iun.2024
Exercitiile si rezolvarile de mai jos sunt extrase din culegerea Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a de la editura Rentrop & Straton
.jpg)
Raluca 02 Dec. 2023 16:12:41
Pentru un altfel de învatamânt - mult mai atractivhttps://youtu.be/6ZE4WfkznF8?si=iaEy64K3mIVVJv9h