Stilul de a invata

Fiecare om are o modalitate preferata de a invata lucruri noi, in functie de predispozitiile sale, de temperament, de obisnuinte. Copiii isi formeaza propriul stil de invatare inca inainte de a incepe scoala, iar apoi si-l dezvolta si si-l diversifica pe tot parcursul vietii.

Este bine sa stim cum invata cel mai bine un copil pentru a nu-i impune un stil care nu i se potriveste si nu va duce la rezultatele asteptate.

Stilul se formeaza in primii ani ai copilariei, nu numai dupa predispozitia sa genetica ci si dupa cum a fost lasat sa aiba diferite experiente sau a fost pedepsit si impiedicat sa faca tot felul de experimente (uneori mici dezastre casnice) in incercarea de a explora realitatea.

Atentie!
Un copil nu are un singur stil de a invata, ci le va folosi pe toate insa va avea unul preferat, care i se potriveste cel mai bine.

 
Prima clasificare este foarte simplificata din punct de vedere stiintific. Cuprinde:

• copiii experimentatori - cei care invata cel mai bine apucandu-se sa faca un lucru, descoperind realitatea si sensul ei direct, fara prea multa nevoie de explicatii
• copiii teoreticieni - cei carora mai intai trebuie sa le explici, sa le arati sau sa-i lasi sa observe ce au de facut si apoi, dupa ce au inteles sensul, se vor apuca sa faca.

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI (2 culegeri)

Vezi AICI detalii

Teste de Evaluare Nationala clasa a II-a - Comunicare in limba romana - scris si citit

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Experimentatorii se pot diferentia apoi in:
- senzoriali (concreti) si
- pragmatici (activi), care invata cel mai bine implicandu-se personal. Sunt orientati spre experiente concrete pe care sa le traiasca impreuna cu altii. Invata cel mai bine din exemple concrete. Nu sunt receptivi la teorii, castiga mai mult din activitatile de lucru in echipa si din proiectele practice. Nu sunt atenti la prezentari sau secvente pasive. Sunt activi, pot fi chiar agitati si uneori deranjeaza prin nerabdare.

Inca din primul an de viata, copilul experimenteaza aruncarea obiectelor, prinderea, zgomotul, caderea. Urmeaza apoi experimentele cu deschisul dulapurilor si scormonitul in ele, deschisul robinetelor si observarea apei sau baia de nisip. Toate acestea sunt experimentari ale realitatii pe care un copil e bine sa fie lasat sa le faca, cu limite, desigur. Daca il certati si va suparati ca face asta, va incepe fie sa fie tot mai agresiv, fie se va inhiba si nu va mai dori sa faca prea multe lucruri.

Teoreticienii pot fi si ei:
- reflexivi (pasivi), orientati spre lucruri si idei mai mult decat spre oameni si senzatii, invata cel mai bine urmand teoriile si analizele abstracte si
- cerebrali (abstracti, observatori) - prefera maniera pasiva, detasata si introvertita de invatare. Invata cel mai bine din carti, prezentari, filme. Au nevoie de timp pentru a observa cu atentie si a analiza ceea ce se intampla. Pot parea mai lenti decat cei dintai dar pot fi mai profunzi si mai rafinati.