Parintii se considera responsabili de succesul sau insuccesul copilului si incearca sa urmeze in cresterea lor retete care spera ca vor garanta acest succes. Se remarca o goana a parintilor stresati dupa "reteta fericirii" care sa le spuna – clar si sigur – cum sa creasca copii perfecti. Acestia uita sa tina cont ca nu toti copiii sunt la fel, cum nici toti parintii nu sunt la fel. Si, desigur, uita ca nu exista o reteta unica.
Psihiatrul Spiro Kassis sustine ca multi parinti se simt vinovati pentru ca nu petrec suficient timp cu copilul, ca au cedat rugamintilor acestuia si apoi regreta etc. Multi parinti citesc carti de parenting, li se pare ca fac multe greseli si de aceea se simt vinovati. Este vorba despre un parenting competitiv în care parintii se compara cu regulile din carti si cu alti parinti.
Psihologii sunt de parere ca este important ca parintii sa cunoasca foarte bine copilul (cine este, ce isi doreste, ce poate si ce nu, ce îi face bine si ce nu etc.), sa se cunoasca pe ei insisi si relatia dintre ei si copil. In caz contrar exista riscul unui stres fara margini, un stres care duce la dezechilibre si pe care il interiorizeaza si copilul.
Un alt psiholog, S. Robinson, spune ca atunci cand lucrurile nu merg bine, cand relatia aluneca spre tensiune, este bine ca parintii sa acorde spatiu si timp pentru reconstructie. Spatiul acesta de “retragere” înseamna ca parintii nu trebuie sa ii forteze mereu pe copii sa-si ceara imediat scuze, sa ii încolteasca, ci sa le ofere uneori ocazia de a-si da seama singuri de situatie si de consecintele actiunilor lor.
Copiii vor sa le faca pe plac parintilor, iar daca se ajunge la un alt rezultat, parintii trebuie sa observe "ce s-a stricat" si sa gaseasca o cale de a repara acel lucru.