Presedintele Iohannis solicita modificarea Legii Educatiei Nationale

Legea pentru modificarea art. 133 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, in forma transmisa la promulgare, completeaza regimul juridic al departamentului stabilind ca acesta este unitatea academica functionala, ce asigura producerea, transmiterea si valorificarea cunoasterii in unul sau mai multe domenii de specialitate prin programe de studii si de cercetare. Astfel, legea prevede ca departamentul va putea functiona ca entitate distincta cu sau fara buget de venituri si cheltuieli, cu statut si regulament propriu, aprobate prin hotarare a Senatului universitar. Totodata, in cadrul departamentului se pot organiza si gestiona programe de studii de licenta, master sau doctorat in conditiile de acreditare prevazute de lege.

Acest nou statut juridic pe care departamentele il dobandesc se impune a fi insa reanalizat din perspectiva consecintelor pe care le genereaza in planul asigurarii calitatii actului educational, a corelarii cu dispozitiile Legii educatiei nationale nr. 1/2011, precum si a efectelor pe care noua reglementare le-ar putea produce ca urmare a intrarii sale in vigoare in cursul anului universitar 2015-2016.

Art. 132 alin. (1) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 prevede ca facultatea este unitatea functionala ce elaboreaza si gestioneaza programele de studii. Or, potrivit dispozitiilor art.133 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (4) din legea transmisa la promulgare, departamentului i se confera posibilitatea de a organiza si gestiona programe de studii de licenta, master sau doctorat in conditiile de acreditare prevazute de lege. Altfel spus, prin efectul legii transmise la promulgare, departamentele dobandesc atributii echivalente cu cele ale facultatilor in ceea ce priveste gestionarea programelor de studii universitare, fara a fi insa obligate sa parcurga aceeasi procedura de infiintare. In plus, consiliile facultatilor ar putea fi excluse din procesul decizional de infiintare a unui program de studiu de licenta, masterat sau doctorat, in cazul in care un astfel de program este initiat de catre consiliul departamentului. O asemenea suprapunere de ordin functional si structural este de natura sa genereze confuzii si inconsecventa la nivel decizional si managerial, cu grave consecinte asupra activitatii institutiilor de invatamant superior.

Aceasta suprapunere de atributii poate conduce si la eludarea dispozitiilor Legii educatiei nationale nr.1/2011 referitoare la mecanismele de verificare si control aplicabile institutiilor de invatamant superior. In acest sens, consideram ca simpla trimitere in continutul normativ al art. 133 alin. (4) la conditiile de acreditare prevazute de lege nu numai ca este insuficienta, dar poate lipsi de aplicabilitate capitole intregi din Legea nr.1/2011 in ceea ce priveste mecanismele de asigurare a calitatii actului educational unui intreg ciclu de studii. Astfel, Sectiunea a 12-a din Capitolul III al Legii educatiei nationale nr. 1/2011, respectiv art.158-170, reglementeaza, distinct si in detaliu, studiile universitare de doctorat, precum si procedura de evaluare a scolilor doctorale. Potrivit acestor norme, programele de studii universitare de doctorat se organizeaza in scoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Fiecare scoala doctorala este evaluata individual, pentru fiecare domeniu in parte. Evaluarea se face pe baza performantei si a capacitatii institutionale a institutiei organizatoare de studii universitare de doctorat, din care face parte scoala doctorala, iar sistemul de criterii si metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, pe baza propunerilor comune ale institutiilor abilitate, fiecare scoala doctorala fiind evaluata din 5 in 5 ani. Or, inexistenta unor norme exprese in continutul legii transmise la promulgare poate conduce la concluzia ca toate aceste prevederi privind asigurarea calitatii unui intreg ciclu de studii nu sunt, in mod obligatoriu, aplicabile si departamentelor ca unitati organizatoare de studii de doctorat.

Dispozitiile nou introduse la art. 133 alin. (3) teza a II-a din legea transmisa la promulgare instituie posibilitatea ca departamentul sa functioneze ca entitate distincta, cu buget propriu de venituri si cheltuieli. Ca urmare a legiferarii acestei posibilitatii si in absenta reglementarii unor mecanisme explicite de verificare si control a directorului de departament, consideram ca se creeaza premisele incalcarii prevederilor art. 124 din Legea nr. 1/2011 referitoare la raspunderea publica a institutiilor de invatamant superior.

Legea pentru modificarea art. 133 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 atrage dupa sine modificari semnificative referitoare la cadrul normativ privind autorizarea, acreditarea si asigurarea calitatii institutiilor de invatamant superior si a structurilor acestora, precum si a programelor de studii organizate la nivel national si la nivelul universitatilor. Din aceasta perspectiva, apreciem ca lipsa unui termen de la care ar urma sa intre in vigoare aceste prevederi poate genera confuzie in sistemul de invatamant si poate permite, pe fondul unui vid de reglementare, derapaje importante in gestionarea resursei umane, financiare, a calitatii actului educational, precum si a interesului educational al studentilor. In acest context, apreciem ca ar fi fost oportun ca legea sa contina ca reper inceperea unui an universitar.

Fata de argumentele expuse mai sus si avand in vedere competenta legislativa exclusiva a Parlamentului, va solicitam reexaminarea Legii pentru modificarea art. 133 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011.