In urma dezbaterii intre expertii din invatamant, reprezentantii profesorilor, elevilor si ai sindicalistilor, varianta a doua de plan-cadru pentru gimnaziu pare sa fie preferata.
"A doua varianta de plan-cadru evidentiaza optiunea pentru intarirea studiului stiintelor naturii si tehnologiei in gimnaziu si promoveaza debutul timpuriu al unor discipline din domeniul stiintelor (fizica si chimie)", spune directorul Institutului de Stiinte ale Educatiei (ISE), Ciprian Fartusnic.
Prima varianta de plan-cadru valorifica trunchiul comun actual, deci asigura continuitatea planurilor-cadru actuale de invatamant primar si de gimnaziu, au subliniat participantii la dezbatere. Aceasta varianta de plan cadru propunea reducerea numarului de ore la clasa a V-a pentru tranzitia mai usoara de la invatamantul primar la cel gimnazial.
Despre varianta a treia, participantii la dezbatere au concluzionat ca aceasta reechilibreaza distributia orelor alocate pentru Istorie si Geografie si introduce obligatoriu o ora pe saptamna de optional integrat.
In procente, participantii la dezbatere au votar urmatoarele variante de plan cadru:
Prima varianta - 19,4%
A doua varianta - 39,7%
A treia varianta - 27,4%
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 5 minute
Catalina Ghitulescu 25 Feb. 2016 11:22:45
Sunt cercetator biochimist pensionata actual, dar mai am tangenta cu copii care studiaza.Dupa umila mea parere toate aceste propuneri de plan cadru contin deficiente majore si vor duce la o mediocritate exprimare eufemistica generala, vom creste generatii de incompetenti in toate domeniile.
Actuala reforma a invatamantului inceputa deja de ani buni dupa 1990 este de fapt o preluare mecanica a unor forme fara fond boala romaneasca mai veche, chiar seculara am putea spune, caracteristica si altor domenii din societatea noastra.
Scoala si invatarea ca proces si nu invatamantul ca sistem trebuie sa fie o constructie armonioasa, la care mai intai sa pui fundatia, capacitatea de a citi si scrie corect, impreuna cu “competenta” de a intelege lucrurile citite si efectuarea calculelor uzuale. Abia apoi poti sa incepi sa “achizitionezi” cunostinte in dverse domenii, care sa iti largeasca orizontul de cunoastere.
Consider ca “transdisciplinaritatea” in cazul stiintelor, considerate eronat ca “life sciences” prin acest program cadru este o mare greseala ca sa nu folosesc cuvantul care ar avea un sens mai propriu pentru asta, mai ales la varsta la care nu sunt formate inca capacitatea de sinteza si analiza acestor problematici complexe. Va rezulta un fel de”‘spanac” pseudo stiintific din care copii vor ramane cu o “varza”. Stiintele vietii, se refera doar la o anumita parte a chimiei si fizicii strict legate de procesele care au loc in organismele vii deci specializarile de biochimie si biofizica. Studierea acestor discipline necesita niste cunostinte fundamentale din disciplinele de baza care necesita ani indelungati de studii, cunostine aprofundate in diferitele domenii de baza ale acestor stiinte: chimie anorganica si organica, chimie fizica , iar in cazul fizicii de asemenea diferitele ramuri ale ei: mecanica, optica, procese energetice si caldura,etc. Desigur inevitabil in unele cazuri exista unele atingeri intre procesele studiate de aceste stiinte, dar in general fiecare are logica ei interna, sistemele proprii de investigare si experimentare. Clasele de gimnaziu ar trebui sa cultive placerea de a invata, de descoperi de fapt de a redescoperi prin experimente adecvate esenta acestor stiinte de baza.
Gimnaziul trebuie sa ofere elevului o minima capacitate de a-si defini personalitatea in nuce, de a vedea care ii sunt inclintiile nu putem fi toti si matematicieni de top si rafinati lingvivti si specialisti in stiintele vietii si buni antreprenori si asta la varsta de 14-15 ani. Rolul primilor ani de scoala este exact acela de ati oferi un minim de cunostinte de baza in diferitele domenii chiar daca uneori usor schematizate, de a afla ce ti-ar trezi interesul mai mult macar ca ramura mai larga de cunostinte, pentru a urma la liceu sau la o scoala profesinala pentru ca avem nevoie si de muncitori o specializare care sa iti largeasca orizontul de cunoastere pe un domeniu mai restrans, care apoi se poate desavarsi prin studiile universitare si post universitare, la cei care sunt pasionati de si dotati pentru asa ceva.
O mare greseala consider ca este si actualul sistem de repartizare in invatamantul liceal. Copii isi trec pe acele fise de inscriere in ordinea “preferintelor” liceele cu clase de “mate-info”, apoi cele de “naturale”, de “filo” si cele industriale toate optiunile. Apoi hazardul hotareste sa faci de exemplu liceul tehnologic de constructii cand tu ai prefera sa fi bucatar, sau faci clasa de mate-info si tie iti place de fapt biologia si ai vrea sa fi medic.
Foarte importanta ar fi inca din perioada gimnaziului consilierea psihologica , pedagogica si profesionala pentru a alege domeniul cel mai potrivit.
Si daca situatia este dezastuoasa la scolile din orase, ganditi-va ce este in cazul scolilor de la tara, unde nu exista intotdeauna nici macar cadre didactice calificate, sau cat de cat stabile pe post de exemplu la o scoala dintr-o comuna din Transilvania,pe parcursul unui an au fost patru profesori de matematica.
Cred in concluzie ca ceea ce ar trebui schimbat la actualul sistem de invatamant nu este neaparat structura de discipline ci mai ales programele analitice care ar trebui sa fie mai putin stufoase si incarcate, asigurand un minim de cunostinte temeinice care sa permita o mai buna orientare scolara si profesionala ulterioara. Ceea ce ar trebui sa se schimbe radical ar fi metodele de predare, care sa faca procesul de invatare interesant, distractiv si captivant. In acest sens ne pot ajuta in zilele noastre si descoperirile tehnologice, aici trebuie folosite posibilitatile oferite de tehnologia informatica, internet, mass-media. De asemenea importanta ar fi o buna educare pentru viata: comportament civilizat, ecologic, civic, dar nu prin manuale aride si imposibil de inteles la nivelul copiilor de exemplu manual de dezvoltare personala la clasa a II-a, ci prin ore de consiliere pe aceste subiecte, atractive si interactive, vizite la muzee si expozitii, vizionari de spectacole de teatru, opera, concerte de muzica simfonica, jazz asta ca sa afle ca exista si altceva decat “manele”, vizite la diferite licee, facultati, institutii, urmate de discutarea in grup a acestor “evenimente”.
Inca o data, cred ca toata aceasta discutie care a cuprins intreaga societate porneste de la o premisa gresita. Nu vom face deacat sa perpetuam daca nu sa agravam problemele actuale: analfabetismul functinal, abandonul scolar, proasta pregatire a absolventilor diferitelor etape de studii profesorii de liceu se plang de calitatea slaba a elevlor, cadrele didactice universitare de cea a studentilor, angajatorii de cea a tinerilor angajati.
Desigur ca exista exemple pozitive: tineri talentati muzicieni, artisti plastici,artisti dramatici, dansatori, spotivi, olimpici internationali, candidati admisi la universitati de prestigiu din strainatate. Dar reusita lor nu este a scolii romanesti ci a unor profesori, parinti, antrenori si in primul rand al acelor copii care muncesc cu pasiune si care urmeaza o vocatie!
Scoala ar trebui sa fie cadrul in care astfel de reusite sa se multiplice de multe ori!
Alina 19 Feb. 2016 16:38:55
vor sa ajugem un popor fara cultura. Prostimea e mai usor de manipulat