Genul dramatic
Apartenenta la genul dramatic a unui text studiat
Redacteaza o
compunere de 150-250 de cuvinte in care sa argumentezi apartenenta la genul dramatic a unui text studiat de tine la clasa. In compunerea ta trebuie:
– sa formulezi doua argumente pentru incadrarea textului in genul dramatic;
– sa ilustrezi argumentele cu exemple potrivite, pe baza textului ales;
– sa ai un continut adecvat cerintei;
– sa respecti precizarea referitoare la numarul de cuvinte.
Genul dramatic cuprinde opere in care autorul se exprima in
mod indirect, prin intermediul personajelor, care sunt antrenate
in derularea unor evenimente, intr-un anumit timp si spatiu.
Modul principal de expunere este dialogul, alaturi de care apare
si monologul, iar operele sunt destinate reprezentarii scenice.
Dintre speciile genului dramatic, cele mai importante sunt co-
media, drama si tragedia.
Opera „O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale apartine genu-
lui dramatic, deoarece intruneste toate trasaturile acestuia. Este
o comedie care a fost reprezentata pe scena in 1884. Piesa este
o comedic de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale socie-
tatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala
din anul 1883. Tema comediei o reprezinta viata social-politica
dintr-un oras de provincie in circumstantele tensionate ale
alegerii unui deputat. Piesa este impartita in patru acte, iar Lista
cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile sunt singurele
interventii directe ale autorului.
Piesa incepe dupa consumarea momentului intrigii: pierde-
rea scrisorii devine, asadar, principalul eveniment, deoarece nu
avem de-a face cu o actiune in sensul propriu-zis al cuvantului.
Titlul piesei pune in evidenta contrastul dintre aparenta
si esenta, dintre ce sunt personajele si ce vor sa para. Actiunea
este plasata „in capitala unui judet de munte in zilele noastre”,
adica la sfarsitul secolului al XIX lea, intr-un interval de trei zile,
intrucat o piesa de teatru trebuie sa respecte anumite constran-
geri de spatiu, timp si actiune, datorita caracterului scenic.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru
putere politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului
aflat la putere: prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia si Zoe Tra-
hanache si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae
Catavencu, avocat si propietar al ziarului „Racnetul Carpatilor”.
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Bran-
zovenescu, care se teme de tradarea prefectului.
Asadar, pe baza tuturor acestor trasaturi, putem afirma ca
opera „O scrisoare pierduta” de LL. Caragiale apartine genului
dramatic.
Apartenenta la genul dramatic a unui text la prima vedere
Redacteaza o compunere de 150-250 de cuvinte in care sa
demonstrezi ca textul citat apartine genului dramatic.
In compunerea ta trebuie:
- sa formulezi doua argumente pentru incadrarea textului in
genul dramatic;
- sa ilustrezi argumentele cu exemple potrivite, pe baza tex-
tului ales;
- sa ai un continut adecvat cerintei;
- sa respecti precizarea referitoare la numarul de cuvinte.
„ACTUL I, SCENA II
JUPAN DUMITRACHE, in haine de capitan de garda fara sabie,
NAE IPINGESCU, CHIRIAC
CHIRIAC (intrand prin fund): Jupane, trebuie sa facem man-
dat de arestare pentru Tache pantofarul de la Sf. Lefteri; nu vrea
sa iasa maine la izircit cu nici un pret.
JUPAN DUMITRACHE: Dar pentru ce nu vrea?
CHIRIAC: Zice ca-i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la
el cu biletul, si l-a primit cu refuz. Zice ma-sa ca nu poate umbla,
ca de-abia s-a sculat dupa lingoare.
IPINGESCU: Sa dea certificat medical.
CHIRIAC: M-am dus cu la el chiar in persoana; zic: pe ce baza
nu vrei sa vii maine la ezircit, domnule? zice: sunt bolnav, dom-
nule sergent, zice, de-abia ma tiu pe picioare, nu pot sa merg nici
pan' la pravalie, zice; zic: nu cunosc la un asa rezon fara motiv;
zice: aduc martori, domnule sergent, ca am zacut o luna de zile,
zice, intreaba si pe popa Zabava de la Sfantul Lefterie, zice,
alaltaieri m-a grijit, m-a spovedit; zic: n-am eu de-a face cu popa
Zabava, nu-l am pe lista, zic, eu pe dumneata te am pe lista; sa
te prezanti maini la companie. - Acu, trebuie sa-i dam mandat,
pentru ca sa-l iau maine dimineata.
JUPAN DUMITRACHE: Sa-i dam, sa-l iei! ala-i de-al ciocoilor,
il stiu eu; cat a umblat dansul fel si chip sa scape de garda...
IPINGESCU: si eu il am insemnat pe musiu Tache la catastiful
meu; e finul lui Popa Tache.
JUPAN DUMITRACHE: Ei! vezi!
CHIRIAC: Lasa-l ca nu se sfinteste el cu mine, jupane, il poca-
iesc cu... Ei! dupa aia pe nea Ghita tircadau nu l-a putut gasi gor-
nistul deloc. A fost la el si ieri si astazi cu biletul; cica n-a dat
pe-acasa de trei zile!
JUPAN DUMITRACHE: Pricopsitul de cumnatu-meu, n-as fi
mai avut parte de cl! Cine stie in ce carciuma s-a-nfundat!...
IPINGESCU: L-am vazut cu azi dimineata, trece pe la des-
partire.
CHIRIAC: Ma duc sa-i trimet gornistul cu biletul pentru
maine. (iese repede)
IPINGESCU: Era afumat rau nenca Ghita.
JUPAN DUMITRACHE: Ei! bravos! asta e una la mana. Om
stricat, domnule! Pai de ce am dezvortat-o pe Zita de el, gan-
desti? Nu mai putea trai cu mitocanul, domnule...
IPINGESCU: Rezon!
JUPAN DUMITRACHE: Fata frumoasa, modista si invatata si
trei ani la pansion, sa-si manance ea tineretele cu un ala.. Tot
gandeam la inceput, ca de! e tanar, o sa-i treaca mai incolo, o
sa-si vie la pocainta. As, ti-ai gasit! tircadau si om de treaba! Eu,
ca ala, cumnat mai mare, cum am zice ca si un frate, tot i dam
povete fetii sa mai rabde, sa nu strice casa. Cu azi, cu maine, a
rabdat biata fata - biata sa nu fie! - a rabdat cat a rabdat, pana
m-am pomenit intr-o zi ca vine tipand la mine, pe cum ca: „Nene,
moarta, taiata, nu mai stau cu mitocanul, scapa-ma de pastra-
magiul! sa stiu de bine ca ma duc la manastire, paine si sare nu
mai mananc cu el!" Ei! daca am vazut s-am vazut, zic: „Lasa, Zito,
zic, iti gasesti tu norocul, n-a intrat zilele-n sac! acu e vremea ta!
Lac sa fie, ca broaste destule!” — s-am si dezvortat-o. Apoi nu mai
era de suferit asa trai. N-o mai maltrata, domnule, macar cu o
vorba buna. Ma rog, o data ce nu e barbatul levent, ce fel de casa
sa mai fie s-aia?
IPINGESCU: Mie-mi spui? Nu i-am incheiat eu procestul-ver-
bal atuncea noaptea, cand a tratat-o cu insulte si cu bataie?
(Chiriac reintra)
JUPAN DUMITRACHE: Apoi de! n-a avut dreptul muierea
sa-l lase? Om fara ambit, domnule, nu tinea la onoarea lui de fa-
milist! Un mitocan, ma rog; zice ca-i negustor, alege-s-ar praful!
CHIRIAC: Jupane, da' deseara stii ca esti de rond... mergi?
JUPAN DUMITRACHE: Mai e vorba? cum sa nu merg? De ce
m-am imbracat? nu vezi?
CHIRIAC: Jupane, da' faci toate posturile? nu-i asa? Nu sunt
multe... pana pe doua dupa douaspce le ispravesti.
JUPAN DUMITRACHE: Asa, cam pe la doua dupa douaspce,
ca totdeauna... Chiriac baiete (il trage la o parte) ia vezi tu... ma
stii ca am ambit, cand e vorba la o adica, tiu la...
CHIRIAC: Lasa, jupane, ca doar nu ma cunosti de ieri
de-alaltaieri.”
(I.L. Caragiale, „O noapte furtunoasa”,
Actul I, Scena II)
Genul dramatic cuprinde opere in care autorul se exprima in
mod indirect, prin intermediul personajelor, care sunt antrenate
in derularea unor evenimente, intr-un anumit timp si spatiu.
Modul principal de expunere este dialogul, alaturi de care apare
si monolgul, iar operele sunt destinate reprezentarii scenice.
Dintre speciile genului dramatic, cele mai importante sunt co-
media, drama si tragedia.
Opera „O noapte furtunoasa"de I.L. Caragiale apartine genu-
lui dramatic deoarece intruneste toate trasaturile acestuia. Ast-
fel, fragmentul citat face parte din „Actul I, Scena II”, ceea ce ev-
identiaza structura specifica a acestui tip de text. De asemenea,
dialogul care se desfasoara intre cele trei personaje: Ipingescu,
jupan Dumitrache si Chiriac este modul principal de expunere
in text. Numele personajelor sunt scrise inaintea fiecarei replici:
„IPINGESCU: Era afumat rau nenea Ghita. JUPAN DUMITRACHE:
Ei! bravos! asta e una la mana”,
Tema textului este definita de indeplinirea datoriei civice si,
rand pe rand, personajele isi expun opiniile in aceasta privinta.
Dialogul dintre cei trei reliefeaza, totodata, trasaturile fiecaruia:
Jupan Dumitrache este incult si orgolios, face multe greseli de
exprimare, Ipingescu aproba tot ce i se spune si are ticuri ver-
bale, iar Chiriac este constiincios si grijuliu cu cei din jur:
„Jupane, da' faci toate posturile? nu-i asa?” Ironia scriitorului
este vizibila in conturarea conflictului tipic dramatic, intre
aparenta si esenta, ce sunt personajele in realitate si ce vor sa
para. in plus, prezenta indicatiilor scenice reprezinta un alt ar-
gumoent care sustine caracterul dramatic al textului. Ele contin
precizari despre decor, relatiile dintre personaje, starile lor su-
fletesti, emotii, gesturi, miscare scenica etc. Indicatiile scenice
ajuta cititorii sa inteleaga piesa si faciliteaza jocul actorilor.
Modul de expunere care domina fragmentul este dialogul,
care indeplineste functii complexe: exprima trasaturi ale per-
sonajelor, contureaza actiunea care evolueaza gradat si fa-
vorizeaza transmiterea indirecta a sentimentelor autorului.
Asadar, avand in vedere argumentele prezentate, putem
afirma ca textul „O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale apartine
genului dramatic.
Caracterizarea unui personaj dintr-un text dramatic studiat
„O scrisoare pierduta” - Stefan Tipatescu
Stefan Tipatescu este unul din personajele principale ale
comediei „O scrisoare pierduta”, de I.L.Caragiale. Actiunea piesei
se desfasoara in capitala unui judet de munte, iar conflictul dra-
matic se naste intre reprezentantii opozitiei - Catavencu si
grupul de intelectuali independenti — si membrii partidului de
guvernamant - Tipatescu, Trahanache, Zoe, Farfuridi si Bran-
zovenescu.
Personajul este caracterizat atat direct, cat si indirect. Este
unul dintre „stalpii puterii” din judet, invidiat si criticat de ad-
versarii politici. Tipatescu este un barbat tanar si prezentabil,
inteligent, dar imoral. Orgolios, nu accepta sa fie santajat si
ameninta cu bastonul pe Catavencu, poruncind politaiului sa-l
aresteze si sa-i scotoceasca toata casa. Devine impulsiv cand Nae
Catavencu refuza sa-i dea scrisoarea. Aceasta trasatura este
evidentiata de Trahanche „bun baiat, cu carte, dar iute, nu face
pentru un prefect”. Are tot timpul un aer de superioritate, con-
siderand ca totul ii apartine. Administreaza judetul ca pe propria
mosie, propunand lui Catavencu, in schimbul scrisorii, alte
functii. stie sa-l faca servil pe Pristanda, acceptandu-i micile
gainarii, precum cea cu steagurile, ca sa fie sigur de devotamen-
tul politaiului.
Tipatescu oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si
sentimentele fata de Zoc, dovedind luciditate cand aceasta in-
sista sa fie ales Catavencu si va ceda doar cand Trahanache des-
copera falsul in actele lui Catavencu. Pe Zoe o iubeste sincer si ii
propune sa-l paraseasca pe Trahanache si sa fuga in lume.
Personajul e caracterizat indirect prin felul de a vorbi si de a
se comporta si din relatia cu celelalte personaje. El stapaneste
perfect arta disimularii: fata de Trahanache sc preface ca nu stie
nimic despre scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu
pozeaza in victima, iar in fata lui Catavencu devine violent sau
ii ofera diverse avantaje in schimbul scrisorii. Cand primeste de
la Centru numele deputatului pe care „cu orice pret” trebuie
sa-l aleaga, accepta compromisul.
In opinia mea, autorul scoate in evidenta defectele si viciile
personajului, care sunt sunt gencral-umane, iar personajul este
privit cu o oarecare ingaduinta neincadrandu-se in tagma politi-
cienilor demagogi si inculti.
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 6 minute
