Trasaturile textului dramatic:
– personajele textului dramatic comunica prin intermediul dialogului si al monologului, autorul neintervenind decat in indicatiile scenice (regizorale);
– indicatiile scenice (didascalii/indicatii regizorale/notatii ale autorului) apar intre paranteze sau in subsolul paginilor si se refera la actiunea personajelor, la gesturi, la decor, la mimica etc.;
– personajele iau cu totul locul autorului, a carui interventie indirecta se manifesta prin indicatiile de regie, care se numesc didascalii;
– operele dramatice prezinta o structura specifica: replici, scene, acte (sau tablouri);
– replicile sunt precedate de numele personajului care le rosteste;
– domina tiparul textual dialogat
Apartenenta la genul dramatic a unui text studiat
â–º Redacteaza o compunere de 150-250 de cuvinte in care sa argumentezi apartenenta la genul dramatic a unui text studiat de tine la clasa. In compunerea ta trebuie:
– sa formulezi doua argumente pentru incadrarea textului in genul dramatic;
– sa ilustrezi argumentele cu exemple potrivite, pe baza textului ales;
– sa ai un continut adecvat cerintei;
– sa respecti precizarea referitoare la numarul de cuvinte.
Genul dramatic cuprinde opere in care autorul se exprima in mod indirect, prin intermediul personajelor, care sunt antrenate in derularea unor evenimente, intr-un anumit timp si spatiu. Modul principal de expunere este dialogul, alaturi de care apare si monologul, iar operele sunt destinate reprezentarii scenice.
Opera „O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este un text dramatic deoarece intruneste toate trasaturile acestuia. Este o comedie care a fost reprezentata pe scena in 1884. Piesa este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883. Tema comediei o reprezinta viata social-politica dintr-un oras de provincie in circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. Piesa este impartita in patru acte, iar lista cu persoanele de la inceputul piesei si didascaliile sunt singurele interventii directe ale autorului.
Piesa incepe dupa consumarea momentului intrigii: pierderea scrisorii devine, asadar, principalul eveniment, deoarece nu avem de-a face cu o actiune in sensul propriu-zis al cuvantului.
Titlul piesei pune in evidenta contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ce sunt personajele si ce vor sa para. Actiunea este plasata „in capitala unui judet de munte in zilele noastre”, adica la sfarsitul secolului al XIX lea, intr-un interval de trei zile, intrucat o piesa de teatru trebuie sa respecte anumite constrangeri de spatiu, timp si actiune, datorita caracterului scenic.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere: prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia si Zoe Trahanache si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, avocat si propietar al ziarului „Racnetul Carpatilor”. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.
Asadar, avand in vedere folosirea prin excelenta a dialogului ca mod de expunere, dar si a indicatiilor scenice ca mijloc de caracterizare a personajelor, putem afirma ca opera „O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale apartine genului dramatic.
â–º Redacteaza un text de minimum 150 de cuvinte, in care sa caracterizezi personajul principal din textul dramatic citat, „Chirita in provincie”, de Vasile Alecsandri. In compunerea ta vei avea in vedere:
– sa prezinti doua trasaturi fizice si morale ale personajului caracterizat;
– sa evidentiezi doua modalitati de caracterizare ale personajului, cu exemple adecvate, selectate din textul citat;
– sa respecti structura specifica tipului de text indicat;
– sa ai obligatoriu numarul minim de cuvinte cerut.
"CHIRITA: S-apoi trebuie sa stii, cumnatica, ca de cand m-am dezbarat de Calipsita si Aristita... de cand in sfarsit le-o maritat barbatu-meu cu Brustur si cu Cociurla... pare c-am intinerit de 20 de ani... imi vine tot sa zburd... ca, Doamne!... mult m-am mai necajit prin Iesu cela ca sa-mi gasesc gineri... stii?...
SAFTA: Stiu... cazusesi in mainile unor cotcari!...
CHIRITA: Cine dracu sa-i cunoasca? Acu toti is imbracati intr-un fel... si nu poti alege care-i boier, care-i cotcar... Dar ce-o fost s-o trecut. De trii ani de cand m-am intors la mosie la Barzoieni... i-am si uitat.
SAFTA: Bine-ai facut.
CHIRITA: Hei!... cand ar da Dumnezeu sa mi se implineasca gandul... as da de septe sarindaruri.
SAFTA: Ce gand, soro?
CHIRITA: Ah! cumnatica, sa ma fac ispravniceasa!... alta nu doresc pe lume!... Ispravniceasa cu jandari la poarta si-n coada.
SAFTA: De ce nu?... Te-i face si d-ta ca alte multe... Doar a izbuti el frate-meu la Iesi unde l-ai trimis...
CHIRITA: Asa nadajduiesc... ca si noi... Dumnezeu stie cate-am patimit la 48... ca patrioti... Las’ ca ne-o pierit vro zece capete de vite. Dar apoi iti aduci aminte ce friguri o avut Barzoi... si cum m-o durut maseaua care am scos-o!...
SAFTA: Asa... asa...
CHIRITA: De aceea l-am silit pe barbatu-meu sa mearga la Iesi ca sa cerce a capata ispravnicia de aice din tinut... Doara si el are drituri... ca patriot... ca patimit... Nu-i vezi, acu, care de care are pretentii sa intre in slujba... sub cuvant ca i-o fost frica la ‘48?... Helbet! daca-i pe-aceea... apoi si noi avem temeiuri... Ada-ti aminte ce groaza-l apucase pe Barzoi... ca striga si prin somn c-o venit zavera...
SAFTA: Asa... asa...
CHIRITA: I!... cand sa-l vad deodata intrand pe poarta cu doi jandari... stii?... i-as sari in cap.
SAFTA: D-apoi eu?...
CHIRITA: Mai tras-ai in carti, cumnatico? SAFTA: Tras, soro... ca alta nu fac toata ziua...
CHIRITA: Si ce zic cartile?
SAFTA: Menesc a bine... Mi-o iesit zece ochi de caro... bucurie... langa riga de trefli... frate-meu, si dedesubt trii ochi de cupa... drum... trebuie sa vie negresit astazi... si sa-ti aduca veste buna.
CHIRITA: Sa te-auda Dumnezeu... Atunci sa vezi, soro, capatani de zahar... sa nu poti dovedi cu dulcetile...
SAFTA: Iaca pozna, ca eu mi-am uitat belteaua pe foc... si m-am luat cu vorba...
CHIRITA: Nu-i nimica... o belte mai mult sau mai putin pentru o ispravniceasa... nu-i cea paguba... Ian spune-mi, te rog... (Ii vorbeste incet, in vreme ce scoate un port-tigar din buzunar.)
SARL (in fund): Dis donc comme moi, Goulitze: Calypso ne pouvait se consoler du départ d’Ulysse.
GUGULITA: Calypso ne pouvait d’ Ulysse.
SARL (in parte): Cré gamin!... il m-agace joliment!...
SAFTA: Iar ii sa tragi tiutiun, soro?... Pare ca te vad iar c-ai sa te imbolnavesti.
CHIRITA: Ba nu, soro, c-asa-i moda. Daca sunt armazoanca, trebuie sa ma deprind cu tigarile...
SAFTA: Ma mir ce gust poti gasi sa pufuiesti din gura ca un neamt?”
(„Chirita in provintie”, Vasile Alecsandri)
Coana Chirita este personajul principal al comediei „Chirita in provintie”, de Vasile Alecsandri, iar trasaturile ei sunt evidentiate atat direct, cat si indirect pe parcursul fragmentului citat. Chirita este un personaj comic, care ilustreaza contrastul dintre aparenta si esenta: ea vrea sa para o doamna distinsa, din inalta aristocratie, civilizata si moderna, dar este de fapt o parvenita cu ambitii de marire, care stie limba franceza dupa ureche si incearca in zadar sa introduca obiceiurile moderne in lumea patriarhala a Moldovei de odinioara. Trasaturile ei sunt realizate prin mijloace complexe de caracterizare, atat directe, cat si indirecte. In mod direct, autorul subliniaza dorintele de marire ale personajului: „Ah! cumnatica, sa ma fac ispravniceasa!... alta nu doresc pe lume!... Ispravniceasa cu jandari la poarta si-n coada.”, dar si alte trasaturi, cum ar fi: naivitatea: „Acu toti is imbracati intr-un fel... si nu poti alege care-i boier, care-i cotcar...”, snobismul si parvenitismul: „Ba nu, soro, c-asa-i moda. Daca sunt armazoanca, trebuie sa ma deprind cu tigarile...”
Ca si alte personaje dramatice, Chirita este caracterizata mai ales prin limbaj, care exprima trasaturi specifice personajelor de comedie, precum contrastul dintre aparenta si esenta: ea incearca sa para o doamna distinsa si manierata, dar este o parvenita cu lipsuri serioase in educatie, in morala si in comportament: „ca, Doamne!... mult m-am mai necajit prin Iesu cela ca sa-mi gasesc gineri... stii?...”, „stii?... i-as sari in cap”, „Atunci sa vezi, soro, capatani de zahar... sa nu poti dovedi cu dulcetile...”
In opinia mea, fragmentul citat scoate in evidenta defectele personajului, care sunt general-umane, desi coana Chirita este privita cu ingaduinta si simpatie de scriitor.
.png)
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 5 minute
12Mai.2025
