Ministrul Educatiei: Reintoarcerea la scoala este un moment de mare bucurie si de puternice emotii

"Reintoarcerea la scoala, in fiecare toamna, este un moment de mare bucurie si de puternice emotii pentru noi toti, cei care suntem in diferite feluri legati de viata scolii. Si cine nu este? De fapt, toti suntem absorbiti si participam intens la experienta transformatoare si pedagogica de zi cu zi a scolii: eleve si elevi, profesori, parinti si familii.

Dragi eleve si elevi, si in mod deosebit voi, cei mai mici elevi, pentru care aceasta este chiar prima zi de scoala din viata voastra: emotia asteptarii nu poate fi comparata cu nimic. Va veti aduce aminte mereu de aceste clipe in care in viata voastra se deschide un drum nou care va va duce oriunde veti dori voi: drumul aventurii cunoasterii literelor si a cifrelor care va va deschide larg cartea adevarurilor despre natura si societate si va va purta, peste ani, in lumea oamenilor mari. Veti gasi in scoala invatatoarele si profesoarele, invatatorii si profesorii care cu tact, devotament si profesionalism va vor calauzi si va vor indruma pe drumul catre autonomie, independenta si maturizare.

Educatia si scoala sunt recunoscute de catre noi toti ca fiind de o importanta vitala pentru socializarea, formarea si pregatirea pentru viata a tinerelor generatii si tocmai pentru aceste temeiuri atentia critica a intregii societati se indreapta catre tot ceea ce inseamna viata scolii: planuri-cadru si curriculum, calitatea stiintifica si accesibilitatea manualelor, pregatirea cadrelor didactice si valoarea educationala a orelor de curs si a pregatirii practice, numarul de elevi intr-o clasa, dar si profesionalismul conducerii si a leadership-ului scolilor, neingradite sau neconditionate de obediente politice, si nu in ultimul rand calitatea si functionalitatea spatiilor de invatamant in tara noastra.

Ei bine, toate acestea la un loc si fiecare in parte merita intreaga noastra atentie si o privire critica obiectiva si onesta. Suntem inca departe de scoala pe care ne-o dorim si pe care copiii nostri merita sa o aiba. Vedem an de an cum, in fiecare generatie, zeci de mii de elevi incheie studiile liceale fara sa poata obtine diploma de bacalaureat si fara sa aiba o calificare sigura care sa le permita sa aiba o cariera semnificativa si sa poata duce o viata decenta si indestulatoare. Iar daca la acest dezolant rezultat mai adaugam procentele alarmante ale celor care abandoneaza scoala inainte chiar de a parcurge ciclul scolar obligatoriu sau pe aceia care in fiecare generatie se plaseaza pe locuri modeste in testarile internationale, se contureaza un tablou ingrijorator al starii scolii si educatiei in Romania. Dar sa fie acesta adevarul intreg despre scoala romaneasca de azi? Sa fim drepti si sa adaugam la aceasta parte a tabloului si pe aceea, poate mai putin reprezentativa statistic, dar fara indoiala existenta in mod real, la care contribuie consistent scolile, liceele si colegiile nationale in care elevii primesc educatie de calitate, talentul si curiozitatea lor pentru cunoastere sunt cultivate, hranite si rasplatite de profesori devotati misiunii lor, pedagogi autentici, impatimiti de munca lor nobila, dar atat de grea si din pacate atat de putin recunoscuta si apreciata de cele mai multe ori.

Iar daca opinia larg impartasita in societatea romaneasca de azi converge, totusi, catre ideea ca distanta care ne separa de scoala pe care o vrem este inca una ingrijoratoare si ca suntem departe de ceea ce ne dorim si putem realiza, atunci este legitim sa ne intrebam cat de departe? Suntem noi, oare, de pilda, mai aproape anul acesta de modelul de scoala pe care dorim sa-l vedem transpus in realitate decat in anii anteriori? Dar stim noi, totusi, ce fel de educatie si ce fel de scoala vrem sa avem in Romania? Care este finalitatea educatiei preuniversitare si profilul sau profilurile absolventilor? Si cat de clar este modelul insusi pentru noi toti? Sau poate ca ar trebui sa fie vorba de mai multe modele si nu doar de un unic model care sa corespunda tuturor nevoilor educative si formative sau care sa acomodeze si sa imbratiseze diversitatea exceptionala a stilurilor cognitive si a trasaturilor de personalitate ale elevilor?

Toate aceste intrebari ne atrag atentia asupra unui fapt important. Este putin probabil ca vom rezolva probleme tehnice, intr-un mod care sa ii satisfaca pe cei mai multi dintre noi, daca nu vom clarifica si nu vom obtine un consens prin suprapunere partiala („overlapping consensus”, John Rawls) asupra valorilor, viziunii si misiunii sistemului de educatie publica din tara noastra. „Romania educata” este exact cadrul si proiectul care ne vor permite sa articulam aceasta viziune si infrastructura valorica de care scoala romaneasca are in mod esential nevoie, pentru a da sens actiunilor noastre si pentru a avea repere si criterii pentru ce anume reprezinta o solutie pentru problemele cu care ne confruntam.

Scoala moderna trebuie sa isi modifice si sa isi adapteze metodele si structura curriculara pentru a celebra diferentele reale, aptitudinile si aspiratiile diverse ale elevilor sai. Fiecare individ este bun la ceva si orice om aspira catre implinire si fericire. Este misiunea scolii sa descopere ce poate face cel mai bine fiecare din noi si sa ne ajute sa punem in acord aspiratiile noastre cu mijloacele, talentul si deprinderile pe care educatia le modeleaza in fiecare din noi. De aceea, nu cred in „scoala industrializata” (expresia provine de la Sir Ken Robinson), acest mod de educatie fundamentat pe sabloane depersonalizate. Dar cred ca, pentru nevoile actuale ale societatii romanesti, dezvoltarea invatamantului profesional-dual, alaturi de filierele teoretica si vocationala, poate fi o solutie consistenta si realista la problema abandonului scolar sau a reducerii numarului de elevi care nu obtin diploma de bacalaureat.

Pentru a isi intari rolul educativ, formator si transformator, pe care noi toti ne dorim ca scoala sa si-l asume cu mai multa energie si cu efecte vizibile cuantificabile, invatamantul nostru trebuie sa treaca prin multe schimbari structurale. Una dintre acestea mi se pare ca iese in evidenta prin importanta generala a consecintelor pe care le va avea asupra felului in care trebuie sa faca educatie scolile. Ne dorim de la scoala sa ii faca pe copii sa gandeasca mai bine, mai clar si mai precis, pentru a putea analiza situatii si a decide ce este cel mai bine si mai potrivit in diverse situatii concrete care apar in viata lor de zi cu zi. Desigur, ne dorim, de asemenea, ca scoala sa formeze atitudini si sa cultive emotii nobile, care sa motiveze comportamente bune si corecte in diverse momente ale vietii noastre.

Doamnelor si domnilor,

Vorbeam de un anume fel de scoala care hraneste visele copiilor si le face posibile. Cum ajungem acolo? Sunt pasi multi, dar nu imposibil de facut, si pentru aceasta educatia are nevoie de implicarea fiecaruia dintre noi: profesori, parinti, comunitate locala. De aceea, ii invit pe toti acei profesori dedicati care au preferat, ani la rand, sa ramana discreti, dar sa lucreze intens cu elevii lor, sa se implice si in conducerea scolilor lor. Totodata, ii invit pe toti profesorii nostri sa fie parte a unui proces de schimbare profunda a scolii romanesti: acela de a oferi fiecarui copil posibilitatea de a fi el insusi si de a se simti bine si implinit la scoala. Sa transformam scoala in spatiul dezvoltarii armonioase pentru fiecare elev.

Suntem intr-un moment emotionant si frumos al inceputului unui nou an scolar, un moment cu o rezonanta aparte in sufletele micilor boboci, care vin astazi pentru prima data la scoala. Va doresc tuturor, elevi, profesori si parinti, un an nou scolar bun! Un an in care provocarile se transforma, prin efort comun, in reusite si experiente frumoase."