Redam mai jos scrisoarea, cu mentiunea ca barbatul a dorit sa ramana anonim.
"Urmaresc cu interes Portal Invatamant. Imi aminteste de perioada in care eram eu la scoala. N-a fost deloc lapte si miere, insa a existat un moment cand am constientizat importanta invataturii. In cazul meu, m-au ajutat mai mult parintii, decat scoala in sine.
Credeam ca startul a fost bun, dar in clasa a IV-a ai mei m-au transferat la alta scoala, unde am constatat ca sunt in urma cu materia. Nu-mi faceam prieteni, invatatoarea ma urechea in loc sa ma ajute sa recuperez si de atunci nu am mai vrut sa invat. Ma revolta ideea de scoala, stateam doar in ultima banca, scriam pe sarite de pe tabla si luam notele bazandu-ma doar pe ce retineam in clasa. Alteori, deranjam ora sau ma luam la harta cu alti baieti in pauze. Ce mai, eram un elev-problema.
Nu i-ar fi judecat nimeni pe parintii mei daca s-ar fi consolat cu acest gand: ca sunt un elev-problema si ca nu voi face mare lucru in viata. Puteau chiar sa se consoleze cu ideea ca 'o sa ma descurc', cum au facut alti baieti 'smecheri' cu care incepusem sa-mi petrec timpul in adolescenta. Dar nu. Ei nu s-au consolat niciun moment.
Cu fiecare discutie pe care o aveam cu ei despre importanta scolii (care era mai mult un monolog din partea lor), cu fiecare culegere de exercitii care aparea pe biroul meu, ei contribuiau la ce aveam sa devin mai tarziu. Fiecare exercitiu lucrat 'de gura lor', fiecare comentariu scris doar pentru ca ma impingeau de la spate, ma indeparta de elevul lenes care eram si ma ducea mai aproape de tot ce are un om nevoie pentru succes: perseverenta, munca, seriozitate.
Nu stiu de unde aveau atat de multa rabdare, dar a functionat. Cand am ajuns in clasa a VIII-a a inceput sa-mi pese si sa devin mai competitiv. Nu-mi doream sa intru la un liceu slab. In generala, nivelul clasei mele era unul ridicat si asta ma facea si pe mine mai bun, chiar daca ma aflam printre ultimii la note. Imi doream sa intru la unul dintre primele licee din orasul meu.
Am invatat mult in anul acela, dar tot am intrat la liceul de pe locul 3, nu la unul din primele doua. Totusi, reusita mai mare a fost alta. Acum nu mai aruncam culegerea pe jos, daca nu imi iesea un exercitiu. Invatasem despre rabdare si perseverenta. Imi doream sa rasplatesc cumva increderea neclintita a parintilor in mine. Nu va inchipuiti ca aveam acum 10 pe linie, insa intelesesem ca vreau, si mai ales ca pot sa fac ceva in viata.
Am terminat liceul si am intrat la facultate la Cluj, la aproape 600 de km de orasul meu. Pentru prima oara i-am simtit pe parinti ingrijorati. Probabil se gandeau ce o sa se aleaga de mine acolo, daca o sa ma lenevesc din nou si ei nu o sa mai fie prin preajma. Insa la facultate am invatat cel mai mult. Nu doar ca sa nu-i dezamagesc, ci pentru ca mi-am constientizat potentialul.
Acum sunt tehnician dentar, unul dintre cei mai buni, daca e sa ma laud. Simt ca am succes in domeniul meu, ma simt apreciat si castig bine. Desigur, munca e a mea, insa mereu le sunt recunoscator parintilor mei!"
Mult succes la scoala si in viata!
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 9 minute
15Oct.2019
