Capcanele gramaticii. Substantive cu forme multiple de singular sau plural si substantive colective

Va prezentam explicatii complete, extrase din culegerea Capcanele gramaticii si literaturii romane, publicata de Rentrop & Straton (detalii despre culegere aici >>).

 

Explicatii:

 

Morfologia  este ramura gramaticii care se ocupa cu studiul partilor de vorbire: substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul, prepozitia, conjunctia, interjectia. 

 

Substantivul este partea de vorbire flexibila (flexibil insemnand care isi schimba forma in cursul vorbirii si se opune termenului neflexibil, care inseamna ca nu-si schimba forma in cursul vorbirii), care denumeste obiecte (fiinte, lucruri, obiecte, fenomene ale naturii, insusiri, stari sufletesti, actiuni, relatii dintre oameni etc.).

 

Ca orice parte de vorbire, substantivul are anumite categorii gramaticale care il definesc si il deosebesc de celelalte, si anume: genul, numarul, cazul, posibilitatea de a primi articol. 

 

Aceste categorii sunt folositoare mai ales pentru ca ne ajuta sa identificam substantivele in diferite contexte, dar si pentru ca faciliteaza intelegerea si aprofundarea modului de a le folosi, efectiv, in enunturi proprii.

 

Prin numarare, stabilim daca un cuvant este substantiv si, de asemenea, ii precizam genul.

 

Exemple: un baiat – doi baieti (masculin) o fata – doua fete (feminin) un scaun – doua scaune (neutru)

 

De asemenea, posibilitatea ca un cuvant sa primeasca un adjectiv pe langa el il desemneaza drept substantiv si, uneori, arti colul este folositor pentru ca prin articulare alte parti de vorbire pot deveni substantive, dupa cum s-a vazut la conversiune.

 

Numarul substantivelor prezinta dificultati atunci cand intalnim substantive cu forme multiple de singular sau plural si substantive defective – care au forma doar pentru un numar.

 

Substantivele cu forme multiple de singular si pluralpot fi clasificate in mai multe categorii, dupa cum urmeaza: 

 

– singular: 

a) cu acelasi inteles si cu una din forme literara 

Exemplu: mugur – mugure 

 

b) cu acelasi inteles si cu ambele forme literare 

Exemplu: zi – ziua; sanda – sandala 

 

c) cu inteles diferit si cu ambele forme literare

 

Exemplu: bolero (dans) – bolerou (vesta)

 

– plural:

 

a) cu acelasi inteles, cu una dintre forme literare

Exemplu: dopuri – doape; ciocolate – ciocolati; inghetate – inghetati; hotele – hoteluri; chibrite – chibrituri 

b) cu acelasi inteles si ambele forme literare 

Exemplu: tunele – tuneluri; coperti – coperte 

 

c) cu inteles diferit si toate formele literare

Exemplu: capete – capi – capuri; boabe – bobi – boburi; banda – bande – benzi; capsune – capsuni etc.

 

In ceea ce priveste ultima categorie, cuvintele cu forme multiple de plural si cu sensuri diferite sunt, de fapt, omonime, dar nu omonime totale, deoarece formele lor nu coincid pe de-a-ntregul, ci omonime partiale. Probleme pot aparea, in privinta substantivelor cu forme multiple, sub aspectul intelegerii si al folosirii lor corecte in enunturi, mai ales in cazul celor care au duble forme neliterare. Un bun instrument, intotdeauna, este DOOM-ul, adica Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al limbii romane care reglementeaza tocmai asemenea aspecte, dar, in lipsa lui, ne poate ajuta si Dictionarul Explicativ al limbii romane.

 

Formele incorecte sunt, uneori, usor de sesizat, mai ales pentru un vorbitor nativ de limba romana, pentru ca un cuvant precum inghetati sau altul ca ciocolati, cuvinte formate pe acelasi model de plural, par a fi nelalocul lor.

 

Pentru cele care au forme specializate de singular sau plural, cel mai usor mod de a le intelege si de a le retine in forma corecta este sa le folosim in enunturi adecvate, din care sensul lor sa reiasa clar.

 

Exemple: corn –coarne –corni –cornuri 

Avea un cuier din coarne de animal. 

ii placea dulceata de coarne. 

in orchestra, cornii incepeau partitura. 

Mobilierul era din lemn de corni. 

Cumparase cornuri proaspete.

 

arc –arce –arcuri 

Trebuie calculate arcele de cerc. 

Am schimbat arcurile canapelei. 

Vanatorii aveau arcuri cu sageti.

 

nivel –nivele –niveluri 

Blocul acela are zece nivele. 

Nivelurile de cunostinte ale elevilor sunt diferite.

 

element –elemente –elementi 

Am analizat elementele problemei. 

Caloriferul are trei elementi.

 

plan –plane –planuri 

Au fost desenate doua plane perpendiculare. 

Baiatul avea planuri mari de viitor.

 

Substantivele defective de numar si cele colective pot ridica anumite probleme privind atat identificarea si folosirea lor corecta, cat si din punctul de vedere al acordului pe care acestea il impun.
 

Substantivele defectiveau o singura forma de numar, res pectiv pot fi defective de singular, insemnand ca au numai forma de plural sau defective de plural, deci au forma numai de singular, asa cum evidentiaza si exemplele urmatoare: 

 

– au forme numai de singular, deci sunt defective de plural: fier, aur, unt, cacao, zacusca, patrunjel, fotbal, box, curaj, cinste, foame, somn, geografie, fizica, crestinism, Brasov, Olt, Moldova etc.;

 

– au forme numai de plural, deci sunt defective de singular: calti, icre, maruntaie, taitei, spaghete, itari, ochelari, zori, sale, Bucegi, Carpati, Ploiesti, Bucuresti, Iasi etc.

 

In analiza morfologica a unor asemenea substantive trebuie sa precizam, la categoria numarului, calitatea lor de substantive defective:

 

Bunicul si-a cumparat o noua pereche de ochelari. 

– (de) ochelari– substantiv comun, simplu, genul masculin, defectiv de plural, are doar forma de singular, nearticulat, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla de, functia sintactica de atribut substantival prepozitional.

 

Substantivele colective, pe de alta parte, sunt substantive cu forma de singular si inteles de plural. Ele pot fi atat derivate cu sufixe specifice (-ime, -iste, -et, -is) , cat si creatii lexicale inde pendente si, atunci cand indeplinesc functia de subiect intr-o propozitie, acordul cu predicatul se face dupa forma. Daca vorbitorul resimte ca subiectul denumeste, de fapt, un substantiv la plural, acordul se poate face dupa inteles.

Exemple: studentime, card, grupa, stol, norod, popor, clasa, cor, popor, echipa, cireada, trib, faget, muncitorime, taranime, porumbiste, canepiste, frunzis, pietris, bradet etc.

 

Un card de rate salbatice a zburat. (acord la singular, dupa forma) 

O multime de copii s-au interesat de tabara. (acord la plural, dupa inteles).