Documentul identifica si stabileste tipul de interventie pentru asigurarea invatarii individualizate si personalizate in cazul acestor elevi prin introducerea si utilizarea instrumentelor compensative, a masurilor de dispensare si a formelor adecvate de evaluare.
Prevederile acestui proiect vizeaza doar copiii/elevii inscrisi in invatamantul preuniversitar, diagnosticati cu tulburari specifice de invatare in baza unei evaluari complexe efectuate de specialisti acreditati din scoala de masa (profesori consilieri scolari, logopezi, profesori de sprijin) sau/si specialisti (psihologi, logopezi, psihopedagogi).
Unul dintre cele mai importante obiective urmarite prin aprobarea acestei metodologii este garantarea dreptului la educatie al tuturor copiilor/elevilor identificati cu tulburari specifice de invatare. De asemenea, se urmareste favorizarea succesului scolar prin masuri didactice de sustinere, garantarea unei formari adecvate si promovarea dezvoltarii potentialului, precum si pregatirea cadrelor didactice, profesorilor de sprijin, profesorilor psihopedagogi, logopezilor, profesorilor consilieri scolari deopotriva cu responsabilizarea si sensibilizarea parintilor in confruntarea cu problemele legate de tulburarile specifice de invatare.
Tulburarile specifice de invatare desemneaza un grup eterogen de tulburari ce afecteaza procesul tipic de achizitie a abilitatilor scolare (de citire, exprimare in scris si matematice): dislexie, disgrafie, discalculie. Aparitia acestora nu este o consecinta a lipsei oportunitatilor de invatare sau a motivatiei pentru invatare, nu este rezultatul unui deficit intelectual, intelect liminar, deficit senzorial (ex: auditiv, vizual, motor), tulburarilor afective si emotionale de natura psihiatrica sau a altor tulburari de (neuro)dezvoltare (tulburari de spectru autist) si nu se datoreaza niciunei forme de trauma cerebrala sau maladie de achizitie, potrivit unui comunicat de presa al
Ministerului Educatiei.
MEN arata ca aceste tulburari sunt descrise pe baza deficitelor lor functionale ca dislexie (afectarea procesului de achizitie a citirii), disgrafie (afectarea procesului de achizitie a scrisului, atat a actului grafic, cat si a exprimarii corecte in scris) si discalculie (afectare a procesului de achizitie a abilitatilor numerice si aritmetice).
Diagnosticul de dislexie si disgrafie se stabileste, de regula, in clasa a II-a, dupa ce elevul a parcurs invatarea tuturor literelor. Diagnosticul de discalculie se stabileste, de regula, in clasa a III-a.
In proiect sunt incluse si masuri privind managementul cazurilor TSI in sistemul de invatamant, masuri psihopedagogice, consiliere parentala si cadrul general de formare a cadrelor didactice.
